Biserica Popa Soare este o biserica de rit ortodox romanesc, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului (15 august), Sfantul Ierarh Teodosie de la Manastirea Brazi[1][2] (22 septembrie) si Sfantul Ierarh Nicolae (6 decembrie), aflata pe str. Burghele nr. 7, in Bucuresti. Ea dateaza din anul 1745, fiind construita de Jupan Iane cupetul, numit si Ene Boldescu, negustor din Buzau.Biserica a luat numele de Popa Soare de la intaiul sau slujitor, sau unul dintre cei mai vrednici, numele lui figurand in pomelnicul vechi al bisericii. Mahalaua in care a fost construita, cunoscuta sub acelasi nume, se mai numea pe la 1862 si Mecetul turcesc. Aici isi serbau caldararii, in prima parte a existentei sale, patronii lor spirituali: Sfintii Atanasie si Chiril.
Un document datat 20 septembrie 1792 al lui Nicolae, Logofatul Sfintei Mitropolii, sprijinitor al bisericii mentioneaza:
„ acesta este ctitorul bisericii celei vechi, dupa care si a luat numele de Popa Soare "
— Nicolae, Logofatul Sfintei Mitropolii, 20 septembrie 1792
Tampla a fost realizata la inceputul sec. al XIX-lea, din lemn de tei poleit cu bronz. Pictura in ulei a bisericii – in stil realist, a fost realizata de Anton Serafim, pictor de biserici, elev al scolii de pictura de la Caldarusani si ucenic al lui Gheorghe Tatarescu, undeva prin anii 1880.[8] In anul 1924 au fost confectionate vitraliile la Viena iar mobilierul din stejar sculptat si pictat a fost realizat de maestrul Grigore Dumitrescu in 1937. Tot in vremea respectiva a fost construita si casa parohiala.
Biserica si-a pastrat forma initiala, cu plan treflat, cu pridvorul supra-largit, cu naosul acoperit de o calota sferica inchisa.[9] Initial, biserica avea doua turle de lemn, din care una folosita si drept clopotnita, cea de pe naos fiind indepartata in anii 1940 – 1942, in timpul lucrarilor de consolidare.[10]
De-a lungul timpului, biserica a cunoscut mai multe reparatii si imbunatatiri.
in anul 1791/1793, jupaneasa Calina si fiii ei au realizat prima renovare importanta. Pe langa numeroase reparatii, atunci s-a pardosit naosul si pronaosul si au fost donate icoanele imparatesti, ferecate apoi in argint in anul 1833. Tinda a fost si ea pardosita de Voicana "Doftorita"
-cutremurul din anul 1838 a dus la inchiderea bisericii si la realizarea de reparatii capitale cu sprijinul enoriasilor;
-in anul 1902 a fost adaugat un pridvor cu portic la intrare;
-in 1924 si dupa cutremurul din 1940 au fost realizate consolidari si reparatii;
-dupa cutremurul din 1977 au fost realizate alte reparati
-pictura bisericii a fost restaurata in mai multe randuri: in anii 1914, 1924, 1948 (de Gheorghe Eftimiu), si in 1967 de pictorul Gheorghe Teodorescu Romanati, care a pictat si fatada de intrare – panourile Sfintilor Petru si Pavel;
-Cele mai importante lucrari recente de restaurare (consolidari, reparatii exterioare si interioare, restaurarea picturii, inlocuirea instalatiei electrice, a celei termice, a acoperisului etc.) au fost realizate intre anii 1998 si 2004, ceea ce a repus in valoare frumusetea acesteia. Dupa aceasta ultima restaurare biserica a fost resfintita;[11]
de asemenea, in perioada 2013-2015 au fost efectuate lucrari de reabilitare si consolidare, cu refacerea drumurilor, nivelare, drenaj si iluminat.[12]
Dintre slujitorii mai insemnati, pot fi mentionati Nifon Criveanu, viitorul mitropolit al Olteniei (paroh intre 1922 si 1924) si preotul Atanasie Paraschivescu, ctitorul bisericii in secolul XIX (paroh intre 1924 si 1964). In interiorul bisericii sunt sase pietre funerare ale ctitorilor si binefacatorilor sfantului lacas datand din perioada 1755–1793.
In anul 2004 Primaria Sectorului 2 a asezat in curtea bisericii statuia lui Petre Tutea, avand ca autor pe Vasile Gorduz.