Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova – d. 17 martie 1941, Cannes) a fost un diplomat, jurist, profesor si om politic roman, in repetate randuri ministru al afacerilor straine, ministru plenipotentiar, fost presedinte al Ligii Natiunilor.
Nascut la Craiova ca fiu al unui avocat, Nicolae si-a petrecut copilaria la mosia tatalui sau, Ion Titulescu, in Titulesti, Olt. Ion Titulescu era descendent al unei familii de moseni si fiul protopopului Nicolae Economu. A indeplinit functia de prefect al judetului Dolj, presedintele Inaltei Curtii, deputat in Parlament sub guvernul Ion Bratianu. Intre 1893-1900 urmeaza cursurile Liceului „Carol I" din Craiova. Pe baza rezultatelor excelente obtinute (premiul de onoare la examenul de bacalaureat) primeste o bursa la Paris si timp de 5 ani va urma cursurile Facultatii de Drept. In 1903 obtine premiul „Ernest Beaumont" la un concurs organizat la toate Facultatile de Drept din Franta, cu lucrarea intitulata: „Efectele actelor cu titlu gratuit, consimtite sub regimul comunitatii, fie de catre femeia singura fie de catre cei doi soti in profitul copilului din prima casatorie, al unui copil comun sau unui al treilea". Un faimos profesor la Drept, profesorul Berthelemy caracteriza astfel lucrarea inaintata comisiei: „claritatea expunerii, precizia cunostintelor, excelentul plan adoptat, maniera foarte riguroasa a unor parti lasa o impresie foarte favorabila". La Paris isi obtine doctoratul cu teza Essai sur une theorie des droits eventuels. In aceasta perioada este initiat in francmasonerie intr-o loja masonica din capitala Frantei.
Statuia lui Nicolae Titulescu din Brasov.
In 1905 s-a intors in Romania ca profesor de drept la Universitatea din Iasi, iar in 1907 se muta in Bucuresti. Nicolae Titulescu intra in politica in 1909 si in anul 1912 castiga un loc pe lista Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, devenind astfel deputat de Romanati. Dupa primul discurs tinut in Parlament despre pozitia Romaniei fata de evenimentele din Balcani, Take Ionescu remarca: „Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna romaneasca si acest talent este al nostru" , cinci ani mai tarziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Bratianu ca Ministru al Finantelor.
Inca din perioda neutralitatii, Nicolae Titulescu sustine ideea Unirii Transilvaniei cu Romania, intr-un discurs rostit la Ploiesti si intitulat „Inima Romaniei", el declara: „Romania nu poate fi intreaga fara Ardeal…Ardealul e leaganul care i-a ocrotit copilaria, e scoala care i-a faurit neamul, e farmecul care i-a sustinut viata…Ardealul nu e numai inima Romaniei politice, priviti harta: Ardealul e inima Romaniei geografice" In vara anului 1918, impreuna cu alte personalitati romane (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) infiinteaza la Paris Comitetul National Roman, cu scopul de a propaga in opinia publica internationala dreptul poporului roman la unitatea nationala, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotentiar al natiunii romane.
In anii 1928 - 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Straine. In primul ministeriat la Externe (1927-1928) are o contributie decisiva la acceptarea internationala a punctului de vedere romanesc cu privire la problema „optantilor" maghiari, ridicata de Budapesta, precum ca Romania ar fi discriminat la reforma agrara din 1921 pe marii proprietari (mosieri) maghiari transilvani. Titulescu a combatut reprosul guvernului maghiar, demonstrand clar corectitudinea efectuarii reformei respective de catre Bucuresti.
Ion I. C. Bratianu, presedintele Partidului National-Liberal si al Consiliului de Ministri, se gandea in urma decedarii regelui Ferdinand la proclamarea Republicii si alegerea lui Nicolae Titulescu in functia de presedinte.
Incepand din anul 1921 a functionat ca delegat permanent al Romaniei la Liga Natiunilor de la Geneva, fiind ales de doua ori (1930 si 1931) Presedinte al acestei organizatii internationale. In aceasta calitate a militat contra revizionismului din Europa, pentru pastrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de buna vecinatate intre statele mari si mici, pentru respectarea suveranitatii si egalitatii tuturor statelor in relatiile internationale, pentru securitate colectiva si prevenirea agresiunii. Contemporanii i-au reprosat apropierea nepotrivita de ministrul de externe al URSS, Maxim Litvinov, ca si prea marea incredere aratata liderilor bolsevici. Simpatia deschisa pentru actiunile stangii politice europene, cu precadere in Razboiul Civil din Spania, a fost, de asemenea, negativ vazuta de clasa politica romaneasca a vremii.
Mormantul lui Nicolae Titulescu situat in curtea Bisericii „Sfantul Nicolae" din Scheii Brasovului.
Titulescu si-a bazat intreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a Romaniei. Dupa instaurarea nazismului in Germania, dandu-si seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru Romania (ca si pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate in directia intaririi colaborarii internationale, in interesul pacii si securitatii europene. Pe aceasta linie politica, Titulescu a semnat la Londra, in 1933, in numele guvernului Romaniei, conventiile:
impotriva agresorului si a depus eforturi remarcabile pentru incheierea in 1933 a Micii Intelegeri;
pentru incheierea in 1934 a Intelegerii Balcanice (pacte regionale in care vedea o pavaza impotriva agresiunii din partea statelor revizioniste);
In 1936, regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta (pro-naziste) legionare dar si externe, il indeparteaza din toate functiile oficiale si il obliga sa se exileze. Stabilit la inceput in Elvetia, apoi in Franta, Nicolae Titulescu a propagat chiar si in exil, prin conferinte si articole de ziare, ideea prezervarii pacii, anticipand pericolul unui nou razboi.
Nicolae Titulescu moare la Cannes (sau Souvrettes, Elvetia, dupa Petre Pandrea), dupa o lunga suferinta, la data de 17 martie 1941. In 1992 ramasitele sale au fost aduse in tara si inhumate in curtea Bisericii „Sfantul Nicolae" din Scheii Brasovului.
O analiza a gandirii sale diplomatice este facuta insusi de Nicolae Titulescu: „Intreaga politica externa pe care am urmat…n-a avut decat acest tel: nu de a pregati razboiul, ci de a pregati o retea de aliante de asa fel incat razboiul sa devina imposibil