Majestatea sa Ferdinand I, nascut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen a fost rege al Romaniei din 10 octombrie 1914 pana la moartea sa.
Istoria mentioneaza ca, datorita admiratiei sale pentru Romania, Regele Ferdinand, in numai 13 ani de domnie, dintr-un “necunoscut", avea sa devina regele Romaniei Mari, supranumit fie “Intregitorul", fie “Ferdinand cel Loial", pentru felul in care si-a dedicat viata tarii sale. A trecut peste originea sa germana pentru a urma vointa de unitate a poporului sau, in timpul primului razboi mondial.
Visul lui Ferdinand a fost, in egala masura, acelasi cu al milioanelor de romani – crearea Romaniei Mari prin alipirea Transilvaniei regatului roman. Insa la acea data Ardealul se afla sub stapanire austro-ungara, acolo unde romanii, care erau cei mai vechi si cei mai numerosi locuitori ale acelor locuri, nu aveau nici cele mai elementare drepturi.
Momentul prielnic s-a ivit odata cu declansarea primului razboi mondial.
Desi ruda cu familia imperiala ce conducea Germania, Hohenzollern, Ferdinand a hotarat, impreuna cu Consiliul de Coroana din 14/27 august 1916, intrarea Romaniei in primul razboi mondial de partea Antantei, impotriva Germaniei si Austro-Ungariei, realizand astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului Romaniei Mari.
In cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari, Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, in fruntea armatei sale eroice, trecand pe sub Arcul de Triumf, intampinat fiind de populatia entuziasta.
In anul 1922, pe data de 15 octombrie, printr-o ceremonie spectaculoasa, Ferdinand este incoronat rege al Romaniei Mari la Alba Iulia, orasul care avea sa traiasca a doua Mare Unire. Ferdinand I a fost martorul realizarii Romaniei Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania si Bucovina de Nord.
El a fost cu adevarat un “bun roman" asa cum a jurat in momentul incoronarii sale. Unii istorici insista ca ar fi fost de fapt cel mai stralucit rege al Romaniei, in ciuda faptului ca era o persoana relativ timida si introvertita.
Dupa razboi, in ciuda gravei crize economice si a instabilitatii politice, a condus tara pe drumul reconstructiei si al armonizarii administrative. A realizat reforma agrara impartind pamant taranilor, prioritate avand veteranii de razboi si familiile celor cazuti in razboiul pentru reintregirea tarii si a promulgat Constitutia din 1923. In urma acestor masuri, Ferdinand isi adauga pe langa renumele de “Lealul" si “Intregitorul" si pe cel de “Rege al Taranilor".