Legiunea (latina Legio) a fost o unitate de baza, permanenta, a armatei romane, recrutata dintre cetateni romani, cu un efectiv care a variat in timp (intre 4.200 si 6.000 de oameni), repartizati in cohorte, manipule, centurii.
In perioada timpurie a Regatului Romei (in opozitie cu republica sau cu imperiul), legiunea reprezenta intreaga armata romana.
In cea mai mare parte a perioadei Imperiului Roman, legiunile formau doar o parte a armatei imperiale si erau formate din infanterie grea de elita, recrutata exclusiv din randul cetatenilor romani (provincialii care aspirau la cetatenia romana trebuiau sa serveasca onorabil in randul auxiliarilor). Legiunile mai cuprindeau si cateva unitati mici de cavalerie.
Armata romana (din cea mai mare parte a perioadei imperiale) era formata din cohorte de auxiliari care formau infanterie suplimentara si din marea majoritate a cavaleriei romane.
Din cauza succeselor militare nemaipomenite ale republicii romane si ale imperiului roman, legiunea a fost mult timp considerata ca primul model antic de eficienta si inzestrare militara.