Din aceeasi categorie
|
Revolutia culturala chineza a lui Mao Zedong 1.560 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Revolutia din Taiping 1.023 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
1931, inundatiile din China 2.468 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Khotan, capitala Yuitianului 555 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marco Polo-Personalitati care au marcat istoria lumii 1.551 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
03:10
|
Cele 7 minuni ala Lumii Antice 5.312 vizite - 0 comentarii adaugat de tony |
||||||||||||||||||
|
Anglia la ananghie - Al doilea razboi mondial 1.094 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Originile Chinei: civilizatia antica 355 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Craciunului 1.100 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pu-Yi: Ultimul Imparat al Chinei - Documentar 2.446 vizite - 0 comentarii adaugat de alba |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Marea Revolutie Culturala Proletara din China
| Adaugat de Cozana | 22.08.2018 |  Adauga
la favorite |
738 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMarea Revolutie Culturala Proletara (无产阶级文化大革命 in chineza, Wuchǎn Jiēji Wenhua Da Geming in transliterarea pinyin), deseori numita doar Revolutia Culturala (文革, wenge), a fost o lupta pentru putere in Partidul Comunist din Republica Populara Chineza, care a inclus o parte semnificativa a societatii chinezesti si a dus Republica Populara Chineza pe panta spre razboi civil. Revolutia Culturala a fost lansata de Mao Zedong pe 16 mai 1965 pentru a-si recapata controlul asupra Partidului Comunist dupa dezastrele Marelui Salt Inainte, care a dus la o pierdere semnificativa a puterii lui Mao spre rivali precum Liu Shaoqi si Deng Xiaoping. Desi Mao a declarat sfarsitul oficial al Revolutiei Culturale in 1969, termenul este astazi folosit pentru a se referi si la perioada intre 1969 si arestul Bandei celor Patru in 1976.
Intre 1968 si 1969, principalii locotenenti al lui Mao, vicepresedintele Lin Biao si nevasta lui Mao, Jiang Qing, au organizat o militie de tineri numita Garzile Rosii pentru a rasturna inamicii lui Mao si pentru a recapata control asupra aparatelor statului. In haosul si violentele care a urmat, milioane au murit sau au fost bagati la inchisoare. In timpul revolutiei culturale, imnul neoficial al Republicii Populare Chineze era Estul este rosu.
Punctul de vedere oficial al Partidului Comunist Chinez post-Maoist, formalizat in 1981, este ca Revolutia Culturala a fost o "eroare comprehensiva in magnitudine" si ca responsabilitatea primara pentru acest eveniment apartine lui Mao Zedong, "care a fost folosit de contrarevolutionari precum Lin Biao si Jiang Qing si care a adus grave daune Partidului si poporului chinez." Acest punct de vedere este astazi dominant in istoriografia chineza, care separa actiunile personale lui Mao din Revolutia Culturala cu contributia sa la formarea Republicii Populare Chineze, si care desparte greselile sale personale practice de "corectitudinea" teoriei sale.
Revolutia Culturala ramane un subiect sensibil in Republica Populara Chineza. Desi este putina cenzura asupra evenimentelor revolutiei, puncte de vedere care merg impotriva doctrinei oficiale din 1981 sunt deseori cenzurate. De asemenea, punctul de vedere ca Revolutia Culturala ar fi fost un lucru bun nu este acceptat oficial in China moderna.
Originile
Majoritatea metodelor de intimidare folosite in Revolutia Culturala fusesera experimentate in miscarea ideologica Zhengfēng yundong (lb. chineza: 整风运动) („Miscarea de rectificare") care a avut loc la initiativa Partidului Comunist Chinez intre 1942-1944 la baza comunista Yan'an, o regiune izolata de munte, dupa Marsul cel Lung al comunistilor.
Schimbarile politice care au avut loc dupa venirea la putere a comunistilor au produs si schimbari sociale majore, de exemplu prin faptul ca clasa conducatoare din trecut si intelectualii au fost numiti de dreapta, revizionisti, elemente negre sau elemente mafiote negre. Locuintele le-au fost confiscate si orice obiect care nu se potrivea cu sistemul de valori a lui Mao a fost distrus.
In 1957, dupa primul plan cincinal, Mao a initiat asa-numitul Mare Salt Inainte, a pus baza comunelor populare la tara etc. Telul era dublarea productiei agricole si cresterea productiei de otel.[2] Planul a esuat, rezultatul fiind moartea a intre 20 si 30 de milioane de oameni de foame.
O alta miscare premergatoare Revolutiei Culturale a fost „Miscarea de Educatie Socialista" (Shehuizhǔyi Jiaoyu Yundong, lb. chineza: 社会主义教育运动) din 1963, miscare initiata de Mao. Aceasta miscare, care viza in principal elevii, nu a avut o influenta imediata asupra politicii Chinei, dar a format ideologic o generatie de tineri, pe care urma sa ii mobilizeze mai tarziu Mao in Garzile Rosii. In 1964 aceasta miscare de educatie socialista a inceput sa se numeasca Siqīng Yundong (lb. chineza traditionala: 四清運動) („Miscarea celor Patru Purificari"), adica „purificarea" politicii, a economiei, a organizarii si a ideologiei.
Spre sfarsitul anului 1959, viceprimarul Pekingului, Wu Han, a scris un articol de ziar pe care l-a dezvoltat intr-o piesa de opera de Peking numita Hai Rui Ba Guan, (lb. chineza: 海瑞罢官) („Destituirea lui Hai Rui"), piesa in care mandarinul onest Hai Rui este destituit din functie de catre un imparat corupt din Dinastia Ming.
Intre 1968 si 1969, principalii locotenenti al lui Mao, vicepresedintele Lin Biao si nevasta lui Mao, Jiang Qing, au organizat o militie de tineri numita Garzile Rosii pentru a rasturna inamicii lui Mao si pentru a recapata control asupra aparatelor statului. In haosul si violentele care a urmat, milioane au murit sau au fost bagati la inchisoare. In timpul revolutiei culturale, imnul neoficial al Republicii Populare Chineze era Estul este rosu.
Punctul de vedere oficial al Partidului Comunist Chinez post-Maoist, formalizat in 1981, este ca Revolutia Culturala a fost o "eroare comprehensiva in magnitudine" si ca responsabilitatea primara pentru acest eveniment apartine lui Mao Zedong, "care a fost folosit de contrarevolutionari precum Lin Biao si Jiang Qing si care a adus grave daune Partidului si poporului chinez." Acest punct de vedere este astazi dominant in istoriografia chineza, care separa actiunile personale lui Mao din Revolutia Culturala cu contributia sa la formarea Republicii Populare Chineze, si care desparte greselile sale personale practice de "corectitudinea" teoriei sale.
Revolutia Culturala ramane un subiect sensibil in Republica Populara Chineza. Desi este putina cenzura asupra evenimentelor revolutiei, puncte de vedere care merg impotriva doctrinei oficiale din 1981 sunt deseori cenzurate. De asemenea, punctul de vedere ca Revolutia Culturala ar fi fost un lucru bun nu este acceptat oficial in China moderna.
Originile
Majoritatea metodelor de intimidare folosite in Revolutia Culturala fusesera experimentate in miscarea ideologica Zhengfēng yundong (lb. chineza: 整风运动) („Miscarea de rectificare") care a avut loc la initiativa Partidului Comunist Chinez intre 1942-1944 la baza comunista Yan'an, o regiune izolata de munte, dupa Marsul cel Lung al comunistilor.
Schimbarile politice care au avut loc dupa venirea la putere a comunistilor au produs si schimbari sociale majore, de exemplu prin faptul ca clasa conducatoare din trecut si intelectualii au fost numiti de dreapta, revizionisti, elemente negre sau elemente mafiote negre. Locuintele le-au fost confiscate si orice obiect care nu se potrivea cu sistemul de valori a lui Mao a fost distrus.
In 1957, dupa primul plan cincinal, Mao a initiat asa-numitul Mare Salt Inainte, a pus baza comunelor populare la tara etc. Telul era dublarea productiei agricole si cresterea productiei de otel.[2] Planul a esuat, rezultatul fiind moartea a intre 20 si 30 de milioane de oameni de foame.
O alta miscare premergatoare Revolutiei Culturale a fost „Miscarea de Educatie Socialista" (Shehuizhǔyi Jiaoyu Yundong, lb. chineza: 社会主义教育运动) din 1963, miscare initiata de Mao. Aceasta miscare, care viza in principal elevii, nu a avut o influenta imediata asupra politicii Chinei, dar a format ideologic o generatie de tineri, pe care urma sa ii mobilizeze mai tarziu Mao in Garzile Rosii. In 1964 aceasta miscare de educatie socialista a inceput sa se numeasca Siqīng Yundong (lb. chineza traditionala: 四清運動) („Miscarea celor Patru Purificari"), adica „purificarea" politicii, a economiei, a organizarii si a ideologiei.
Spre sfarsitul anului 1959, viceprimarul Pekingului, Wu Han, a scris un articol de ziar pe care l-a dezvoltat intr-o piesa de opera de Peking numita Hai Rui Ba Guan, (lb. chineza: 海瑞罢官) („Destituirea lui Hai Rui"), piesa in care mandarinul onest Hai Rui este destituit din functie de catre un imparat corupt din Dinastia Ming.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.