Realizatorii filmului Nu e nimeni acasa au petrecut cateva saptamani alaturi de o familie care a ales sa plece din Romania. O familie cu doi copii din asa-numita clasa de mijloc. In tara au fost angajati ca asistent de imagine intr-o televiziune si ca operator de date pentru o mare companie de telecomunicatii. Nu castigau enorm, dar nici nu duceau lipsa de nimic. Oameni tineri, cu aspiratii si cu putere de munca. Oameni cu care, in mod normal, se cladeste o tara.
Dana si Daniel Deoanca au ales sa emigreze in Anglia. Insa ar fi putut sa se numeasca oricum si sa emigreze oriunde, pentru ca povestea lor nu e un caz izolat, ci imaginea simbolica a unui fenomen: romani care pleaca definitiv, printre munti de bagaje, din autogari si aeroporturi aglomerate, coplesiti de frustrari, dezamagiri si nenumarate regrete.
Ai luat decizia sa pleci, cu toata familia, si esti gata sa mergi pana la capat. Aveai un job, dar ai demisionat. „Pentru ca aici nu se mai poate". Pentru ca, da, faci parte din middle-class, dar chiar si asa, la final de luna, tragi linie si nu-ti ajung banii. Copiii invata bine, iau premii la scoala, dar ai sentimentul ca nu se va alege nimic de ei daca raman in tara. Ai incercat sa faci si aici ceva doar ca te-au strivit cu taxe sau spagi si s-a dus totul naibii