Isopul, cunoscut inca din timpuri biblice drept planta sfanta a devenit cunoscuta datorita puterilor sale tamaduitoare, alaturi cedru, maslin, mirt, scortisoara si de vita de vie. Planta era folosita de vechii egipteni in curatarea templelor, iar in timpurile lui Iisus pentru curatarea ritualica a leprosilor. Romanii au folosit si ei aceasta planta pentru a se proteja impotriva ciumei.
Avand origini mediteraneene, isopul este o planta delicata cu flori violacee, roz sau albe, inmanuncheate intr-o inflorescenta, care apar din luna iulie pana in septembrie.
In scop fitoterapeutic si dietetic se utilizeaza toate partile aeriene ale plantei: tulpina, frunze, flori, care pot fi administrate sub forma de pulbere, de macerat sau de infuzie.
Efectele benefice ale isopului se datoreaza unui complex de substante active: minerale (calciu, potasiu, fier, mangan, cupru), glucide, flavonoide, rasini si taninuri. Gratie acestui rezervor de substante, isopul este recomandat in tratamentul unui numar impresionant de afectiuni, printre care bolile respiratorii (astmul bronsic), hepatice (inclusiv ciroza), cardiovasculare ( hipertensiune ), psihice (schizofrenie) si cancerul. Recent, cercetatorii au descoperit ca isopul detine si proprietati bactericide (distruge bacteriile), antiseptice, astringente, antivirale, cicatrizante, diuretice, expectorante si sedative.
Este un fapt dovedit ca acest remediu naturist stimuleaza pofta de mancare si induce o stare de buna dispozitie.
Iata care sunt afectiunile in tratarea carora intervine aceasta planta sacra:
1. Afectiunile respiratorii
Isopul este o planta deosebit de apreciata pentru efectele ei expectorante si antiseptice. Cis-pinocamfona si marubina au un efect emolient asupra secretiilor bronsice si astfel favorizeaza eliminarea lor din arborele bronsic. Administrata sub forma de ceai, aceasta planta este eficienta in tratarea tusei si pe post de decongestionant nazal. Se recomanda infuzia preparata din o lingurita de flori si frunze de isop, in amestec cu o lingurita de flori de coada-soricelului, la o cana cu apa fiarta. Uleiul esential de isop este folosit in cazul bronsitelor sau al racelilor.
2. Anemie
Unul dintre cei mai importanti compusi ai isopului – hisopina, o substanta cu gust amar, contine minerale esentiale organismului: calciu, sodiu, fosfor, fier sau cupru. Datorita acestora, isopul este folosit in tratarea anemiei.
3. Astm
Isopul intra in compozitia ceaiurilor antiasmatice si este un bun antispastic, carminativ, antiinflamator si tonic ( prin taninurile si marubiina pe care le contine). Pentru bolnavii de astm, doza recomandata este de o jumatate de lingurita, diluata in putina apa plata, care se administreaza de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul trebuie urmat cel putin 14 zile si are efecte antiinfectioase puternice, usureaza expectoratia, crescand imunitatea organismului. In tratarea crizelor de astm se mai poate prepara o infuzie din isop, sovarv si frunze de patlagina. Se folosesc 1-2 lingurite de amestec de plante la 1 cana cu apa. Se beau 2-3 cani pezi, pe o durata de cel putin 2 saptamani.
4. Intareste sistemul imunitar
Uleiurile volatile si flavonoidele din compozitia sa (pinen, pinocamfen, diosmina) fac din isop o planta foarte pretioasa pentru sanatate – unul dintre motivele pentru care vechii greci o apreciau era actiunea sa antiseptica datorata chiar acestor substante. Oamenii obisnuiau sa consume florile acestei plante atunci cand se confruntau cu o infectie in organism. Planta uscata ( partea aeriana a isopului) se macina cu ajutorul rasnitei de cafea (doar cantitatea de care aveti nevoie). Dupa macinare, cerneti pulberea printr-o sita deasa. Pentru detoxificarea organismului, se recomanda cate un varf de cutit cu pulbere de isop, cu o jumatate de ora inaintea celor trei mese principale. Leacul se tine sub limba timp de cinci minute, dupa care il inghititi cu apa la temperatura camerei.
5. Combate durerile si trateaza ranile
Cercetarile au demonstrat ca durerile reumatice si cele artritice, febra, dar si ranile si taieturile pot fi tratate cu aceasta planta. Pentru leziunile pielii se recurge la comprese locale imbibate intr-o infuzie mai concentrata, din 2 linguri de planta la o cana cu apa.