Muntii Pirinei (aragoneza: Perines;basca: Pirinioak;catalana: Pirineus; franceza: Pyrenees; spaniola: Pirineos; occitana: Pireneus;) sunt un lant muntos in sud-vestul Europei, formand o granita naturala intre Franta si Spania. Ei separa Peninsula Iberica de Franta, intinzandu-se peste circa 430 km intre Golful Biscaya la Oceanul Atlantic si Cap de Creus la Marea Mediterana.
Cea mai mare parte a crestei principale formeaza frontiera franco-spaniola, cu Andorra situata intre cele doua. Principala exceptie este Val d'Aran, care apartine Spaniei, dar se afla pe fata nordica a lantului. Printre alte anomalii orografice se numara Cerdanya si exclava spaniola Llivia.
Pirineii fac partede asemenea din urmatoarele provincii spaniole, de la est la vest: Girona, Barcelona, Lleida, Huesca, Zaragoza, Navarra, si Gipuzkoa.
Pirineii sunt de obicei impartiti in trei sectiuni, Centrali, Occidentali sau Atlantici si Orientali.
Pirineii Centrali se intind catre est de la Port de Canfranc catre Val d'Aran, aici aflandu-se cele mai inalte varfuri ale lantului:
Varful Aneto sau Pic de Nethou 3404 m pe culmea Maladeta
Mont Posets 3 375 m
Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m
Vignemale cu „Pique-Longue" ( 3.298 m)
In Pirineii Atlantici, inaltimea medie scade treptat de la est la vest. In Pirineii Orientali, cu exceptia unei rupturi la extremitatea estica a Pyrenees Ariegeoises, altitudinea medie ramane constanta, pana la o scadere brusca in acea parte a lantului cunoscuta sub numele de Alberes.
Pirineii sunt mai vechi decat Alpii: sedimentele lor au fost pentru prima oara depuse in bazine costale in erele paleozoic si mezozoic. Intre 100 si 150 milioane de ani in urma, in Cretacicul inferior, Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya) a aparut, impingand Spania catre Franta, si cutand sedimentele, care au format acest lant muntos.
Partea estica a Pirineilor e formata n principal din roci granitice si gneiss, in timp ce in vest piscurile granitice sunt insotite de straturi de calcar. Caracterul masiv al muntilor vine de la abundenta rocilor granitice, rezistente la eroziune.
Caracteristicile definitorii ale peisajelor Pirineilor sunt:
absenta lacurilor mari, precum acelea din varfurile laterale ale Alpilor
pasuri montane la altitudini ridicate, si relativ rare
numeroase torente montane numite gaves, care formeaza adesea cascade, depasite in Europa doar de cele scandinave
frecventa cu care capatul superior al unei vai ia forma unui semicerc de culmi abrupte, numit local un cirque.
Cea mai inalta cascada se afla la Gavarnie (462 m), pe raul Gave de Pau; Cirque de Gavarnie, din aceeasi vale, este poate cel mai cunoscut exemplu de cirque.
O caracteristica notabila este La Breche de Roland, un gol in linia culmii, creata prin traditie de Roland.
Minereurile meralice din Pirinei nu sunt foare importante, desi au existat mine destul de mari de fier la Vie de Sos in Ariege si la poalele Canigoului in Pyrenees-Orientales. Depozitele de carbune profitabile sunt situate in principal pe pantele spaniole, in timp ce partea franceza are numeroase depozite de lignit.
Izvoarele minerale se gasesc in numar mare, si sunt remarcabile, in special izvoarele termale, care lipsesc Alpilor. Aceste izvoare termale, printre care cele mai importante sunt la Bagneres-de-Luchon si Eaux-Chaudes sunt sulfuroase, situate in principal la altitudini ridicate, unde granitul intra in contact cu rocile stratificate. Izvoarele aflate mai jos, precum cele de la Bagneres-de-Bigorre (Hautes-Pyrenees), Rennes-les-Bains (Aude) si Campagne (Aude), sunt in principal selenitice, si nu foarte calde.
Cantitatea de precipitatii, incluzand ploaia si zapada, e mult mai mare in Pirineii Occidentali decat in cei Orientali, lucru care duce la un contrast marcant intre cele doua sectiuni, din mai multe puncte de vedere. In primul rand, Pirineilor Orientali le lipsesc ghetarii, cantitatea de zapada cazuta fiind insuficienta pentru aparitia lor. Ghetarii se gasesc pe pantele nordice ale Pirineilor Centrali, si nu coboara, ca cei din Alpi, departe in vai, insa au cea mai mare lungime in directia lantului montan. Ei formeaza, de fapt, o zona ingusta in apropiere de creasta celor mai inalti munti. Aici, asemenea celorlalte mari lanturi montane din Europa Centrala, exista dovezi ale unei intinderi mult mai mari a ghetarilor in era glaciara.