Pantoful este un obiect de incaltaminte purtat in principal in exterior. Rolul principal al pantofilor este de a proteja talpa picioarelor de suprafata pe care se circula.[1] Alte roluri ale pantofilor sunt de a proteja picioarele de frig, caldura, umezeala si accidentari.[2]
Designul pantofilor s-a schimbat in timp, de la cultura la cultura, la inceputuri acesta fiind proiectat doar cu cateva snururi pentru a sta pe picior. Elementele ulterioare de moda au dat nastere unor stiluri noi, precum pantofi cu toc si fara. Incaltamintea contemporana difera in stil, complexitate si cost.
Pantoful este un acoperamant pentru laba piciorului, confectionat de obicei din piele, materiale sintetice sau panza, avand talpa si toc rigide si in general nedepasind glezna, spre deosebire de gheata sau chiar de cizma, care ajunge sa acopere pulpa piciorului.
Primele exemplare gasite in Mesopotamia erau niste invelitori din piele gen mocasin; pantofii au inceput sa fie bogat decorati abia in epoca elenistica. Romanii au inventat pantofi potriviti pentru fiecare picior si i-au diferentiat in functie de sex si rang.
In secolul al XIV-lea–al XV-lea, pantofii au devenit foarte lungi si ascutiti, varfurile atingand o lungime de 45 cm sau chiar mai mult. In secolul al XVI-lea, varfurile pantofilor erau foarte late, asemanatoare cu ciocul de rata. In secolul al XVII-lea, pantofii aveau tocuri moderate ca inaltime si erau deseori impodobiti cu rozete din dantela sau cu funde, care au deschis drumul pentru cataramele din aur sau argint din secolul al XVIII-lea.
Prima fabrica de pantofi s-a deschis in 1760 in Massachusetts, dar pantofii au devenit usor de fabricat si ieftini abia odata cu dezvoltarea masinilor moderne din secolul al XIX-lea.