La numai 25 de ani, Elisabeta, noua regina a Angliei, era o mireasa de ravnit pentru oricare dintre printii Europei. Dar la Curtea ei nu era nici un secret ca exista doar un singur favorit: lordul Robert Dudley. Avea ea puterea sa depaseasca un obstacol major si sa il ia pe acesta in casatorie?
Atat tatal, cat si bunicul sau fusesera executati pentru tradare, dar averile lordului Robert Dudley au inceput sa sporeasca odata cu urcarea Elisabetei I pe tronul Angliei, la 17 noiembrie 1558.
Nascuti in aceeasi zi cu 25 de ani in urma, cei doi fusesera prieteni din copilarie, iar in timpul domniei surorii vitrege a Elisabetei, regina Maria, Dudley isi vanduse din proprietati pentru a o sprijini pe printesa dizgratiata. Acum, unul din primele acte date in calitate de regina a fost acela de a-l numi pe Dudley seful grajdurilor regale, o pozitie inalta la Curte. Cand a traversat Londra, 11 zile mai tarziu, pentru a lua in stapanire Turnul Londrei, Elisabeta era insotita de inaltul, chipesul si brunetul Dudley — poreclit „Tiganul“ de catre detractorii sai.
Regina a continuat sa-i confere acestuia si alte favoruri, daruindu-i pamanturi, o licenta de a exporta produse din lana fara taxe si locotenenta asupra castelului si padurii Windsor. Nu-l scapa niciodata din ochi, laudandu-i frumusetea si inteligenta in fata oricui ar fi ascultat si aparandu-l de critici. Cand i s-a prezentat o lista cu propuneri de ambasadori, Elisabeta a taiat imediat numele lui Dudley; era evident ca dorea ca acesta sa ramana la Curte. In primavara, ambasadorul spaniol scria ca Dudley detinea o pozitie privilegiata la Curte, in asa masura incat facea doar ceea ce dorea.
Printre grijile cele mai mari ale tinerei regine se numara casatoria si preocuparea de a avea un mostenitor la tron. Tatal sau, Henric al VII-lea, isi scandalizase tara si mai toata Europa cu cele sase casatorii si a lasat regatul sfasiat de dispute privitoare la succesiune. In cei 11 ani scursi de la moartea acestuia, Anglia fusese condusa de unicul sau fiu, firavul Eduard al VI-lea, mort la varsta de 16 ani; de nepopulara sa fiica mai varstnica, Maria, care a domnit doar 5 ani fara sa lase vreun mostenitor; iar acum de Elisabeta, fiica celei de a doua sotii a lui Henric, nefericita Anne Boleyn.
Petitorii europeni nu s-au lasat mult timp asteptati: un print suedez, ducele de Saxonia, nepotul regelui Spaniei. Dar poate ca Elisabeta nu era interesata de astfel de aliante straine si voia in schimb sa-si aleaga un mire englez? Cine altul ar fi o alegere mai buna decat propriul favorit, lordul Dudley?
In calea uniunii dintre Elisabeta si Dudley exista un obstacol: tanarul si chipesul cavaler era deja casatorit. Cu noua ani in urma, la scurt timp dupa ce implinse 17 ani, Dudley o luase in casatorie pe Amy Robsart, singurul copil al unui nobil de tara si mostenitoarea unei averi considerabile.
Printre participantii la nunta s-a numarat si Elisabeta, la acea vreme doar printesa si departe inca de tronul ce avea sa-i revina mai tarziu. Desi la inceput perechea parea fericita, Dudley era tot mai atras de viata de Curte de la Windsor si isi lasa sotia singura la tara pentru perioade tot mai lungi de timp. Cei doi nu aveau nici un copil.
Lordul Dudley a fost suspectat ca si-ar fi omorat sotia
La vremea cand incepusera sa circule zvonurile despre tanarul iubit al reginei si poate viitor sot, nevasta acestuia locuia la Cumnor Hail, un domeniu langa Oxford, la aproximativ 75 de kilometri de Londra. Linistea pastorala de la Cumnor Hali a fost intrerupta brusc in ziua de duminica 8 septembrie 1560 de pregatirile de plecare la targul de tara care se tinea in satul vecin, Abingdon.
Lady Dudley le daduse liber slujitorilor pentru a putea participa la sarbatoare, dar ea se hotarase sa ramana acasa, in locuinta aproape pustie. Seara, cand slujitorii s-au intors, au fost intampinati de o priveliste cumplita: stapana lor zacea moarta, cu gatul frant, la picioarele scarii ce ducea din incaperile ei in holul principal.
Au urmat imediat zvonuri urate care il implicau pe Dudley in moartea sotiei sale, asa ca regina a fost nevoita sa-l indeparteze de la Curte pana la finalizarea anchetei.
Elisabeta a poruncit ca toata Curtea sa poarte doliu dupa lady Dudley, iar doua saptamani mai tarziu era inmormantata dupa serviciul religios in capela regala. In cele din urma, lordul Dudley a fost absolvit de toate acuzatiile cu privire la moartea sotiei si i s-a permis sa revina la Curte. Ramasese inca favoritul reginei si, scapat acum de povara unei sotii nedorite, mai era considerat de unii ca posibil consort al acesteia.
Spre sfarsitul secolului, Robert Devereux a devenit protejatul Elisabetei
Cat despre nefericita Amy Robsart, fusese ea victima unui accident sau a unei uneltiri? Istoria, ca si ancheta intreprinsa la vremea respectiva, pare sa il gaseasca nevinovat pe lordul Dudley. Se stia ca sotia sa suferea de cancer la san si adesea fusese auzita rugandu-se la Dumnezeu sa o scape de chin. In fazele inaintate ale bolii, cancerul adesea afecteaza si coloana slabind-o, astfel incat pana si cel mai mic soc poate duce la frangerea gatului. Alunecarea pe scara ar fi putut provoca moartea prematura.
Cu Amy Robsart disparuta convenabil de pe scena, regina era libera sa aleaga intre casatoria cu Dudley si o viata de flirturi si amanari — optand pentru cea din urma. Cateva luni mai tarziu ii acorda lui Dudley titlul de conte de Leicester, insa nu i-a permis niciodata sa-si exercite puterea la Curte. Dudley a continuat sa ramana in serviciul reginei vreme de inca treizeci de ani, insa s-a recasatorit ulterior de doua ori.
Cat despre Elisabeta, si-a tinut regatul si chiar intreaga Europa in suspans cu privire la intentiile sale de casatorie vreme de 45 de ani — chiar si dupa ce a trecut de varsta la care ar mai fi putut avea copii. Spre sfarsitul secolului, si-a luat un nou favorit, mult mai tanarul Robert Devereaux, conte de Essex. Dar nici pe acesta nu a dorit sa il ia de sot, iar cand Devereaux a incercat sa puna mana pe putere, a poruncit sa fie arestat si executat. Regina Fecioara, cum era numita, a murit in 1603, necasatorita si fara copii, fiind urmata la tron de fiul Mariei, regina Scotiei.