Albert Speer (n. Berthold Konrad Hermann Albert Speer, [4] 19 martie 1905 — d. 1 septembrie 1981) a fost un arhitect german care a fost, pentru o parte din al Doilea Razboi Mondial, ministrul al inarmarii si productiei de razboi pentru al Treilea Reich. Speer a fost arhitectul preferat al lui Adolf Hitler, inainte de a ocupa posturi ministeriale. Si-a asumat responsabilitatea pentru crimele regimului nazist atat la procesul de la Nurnberg cat si in memoriile sale. Nivelul sau de implicare in persecutarea evreilor si nivelul sau de cunoastere a Holocaustului raman probleme de litigiu.
Speer s-a inscris in Partidul Nazist in anul 1931. Abilitatile lui arhitecturale l-au facut din ce in ce mai cunoscut in cadrul partidului si a devenit un membru din cercul apropiat al lui Hitler. Hitler l-a recomandat pentru a proiecta si construi o serie de cladiri, inclusiv Cancelaria Reich-ului si stadionul din Nurnberg unde aveau loc congresele partidului. Speer a facut, de asemenea, planuri de a reconstrui Berlinul pe o scara mare, cu cladiri imense, bulevarde largi, si un sistem de transport reorganizat.
Ca Hitler, Speer a avut atit de mult succes incat productia de razboi a Germaniei a continuat sa creasca, in ciuda masivelor si devastatoarelor bombardamente aliate. Dupa razboi, el a fost judecat la Nurnberg si condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru rolul sau in regimul nazist, in principal pentru utilizarea muncii fortate. El si-a ispasit pedeapsa pana la sfarsit, cea mai mare parte la inchisoarea Spandau din Berlinul de Vest.
Dupa eliberarea sa de la Spandau in 1966, Speer a publicat doua lucrari autobiografice bestseller, Erinnerungen („Amintiri") si Spandauer Tagebucher („Jurnalul de la Spandau"), detalierea lui personal, si relatia sa foarte apropiata de Adolf Hitler si oferind cititorilor si istoricilor o perspectiva unica asupra lucrarilor din regimul nazist. El a scris mai tarziu o a treia carte, Der Sklavenstaat. Meine Auseinandersetzung mit der SS („Statul sclavagist: Controversele mele cu SS-ul"), despre SS . Speer a murit din cauze naturale, in 1981 in timpul unei vizite in Londra, Anglia
Ministrul Armelor
La vremea ascensiunii lui Speer la minister, economia germana, spre deosebire de cea britanica, nu era complet pregatita pentru productia de razboi. Inca se produceau bunuri pentru populatie aproape la acelasi nivel ca pe timp de pace. Cel mult cinci Autoritati Supreme aveau atributii cu privire la productia de armament – dintre care Ministerul Afacerilor Economice a declarat in noiembrie 1941 ca conditiile nu permiteau cresterea productiei de armament. Femeile erau angajate in numar mic in fabricile care lucrau doar un singur schimb. Cu o seara inaintea numirii sale Speer a vizitat o fabrica de armament din Berlin si nu a gasit nici o pregatire.
Speer a depasit aceste dificultati prin asumarea de catre sine a puterii asupra economiei de razboi. Fabricile au primit autonomie, sau cum zicea Speer „au fost responsabilizate" si fiecare fabrica s-a concentrat asupra unui singur tip de produs. Bazindu-se pe sprijinul foarte puternic al lui Hitler (dictatorul spunea: „Speer, voi semna orice document vine de la tine") el a divizat arsenalul conform sistemului de armament, cu experti in locul civililor, supervizind fiecare departament: Nici un sef de departament nu putea fi mai in virsta de 55 – oricine peste aceasta virsta fiind susceptibil de rutina si de aroganta- si nici un adjunct mai in virsta de 40 de ani. Peste aceste departamente exista un comitet de planificare centralizata condus de insusi Speer care si-a asumat o responsabilitate sporita asupra productiei de razboi si pe masura trecerii timpului asupra intregii economii germane. Conform documentelor de la conferintele Inaltului Comandament al Fortelor armate (Wehrmacht) din martie 1942 „In zilele noastre conteaza doar cuvintul lui Speer, el poate interfera in toate departamentele. Deja el stapineste toate departamentele.. Pe ansamblu atitudinea lui Speer este precisa" Goebbels a notat in jurnalul sau in iunie 1943: „Speer este la acelasi nivel ca Fuhrer-ul. Este cu adevarat un geniu al organizarii". Speer a avut asa de mare succes in pozitia ocupata la sfirsitul lui 1943 incit era larg recunoscut de catre elitele partidului National-Socialist ca un posibil succesor al lui Hitler