Balbismul este o tulburare de vorbire in care fluenta normala a vorbirii este intrerupta de repetitii frecvente sau prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte sau de inabilitatea individului de a incepe pronuntia cuvantului. Intreruperile in vorbire pot fi insotite de clipiri frecvente ale ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale mandibulei sau alte comportamente care arata stradania persoanei de a se exprima. Anumite situatii, cum ar fi vorbirea in fata unui grup de persoane sau la telefon, pot determina inrautatirea balbismului, in timp ce alte situatii, cum ar fi cantatul sau vorbirea de unul singur, imbunatatesc fluenta vorbirii. Afectiunea este cunoscuta sub numele de balbaiala.
Balbismul afecteaza indivizi de orice varsta, dar apare mai frecvent la copiii mici, intre 2 si 6 ani, cand se dezvolta limbajul. Baietii au risc de 3 ori mai mare de a face balbism decat fetele. Majoritatea copiilor, totusi, depasesc aceasta afectiune, se presupune ca doar 1% din adulti prezinte balbism.
Multi adulti cu balbism au cariere de succes in domenii care implica vorbitul in public. Iata o scurta lista: primul ministru britanic Winston Churchill, actrita Marilyn Monroe, actorii James Earl Jones, Bruce Willis, Jimmy Stewart.
xista o varietate de tratamente pentru balbism. Oricare dintre metode imbunatateste fluenta vorbirii, dar nu exista nici un tratament care sa vindece balbismul. Totusi, logopedia poate ajuta la prevenirea balbismului de dezvoltare sau poate preveni ca acesta sa devina o problema pe toata viata. De aceea este necesara o evaluare a vorbirii la toti copiii care se balbaie mai mult de 6 luni sau la cei la care balbismul este asociat cu comportamente de fortare inainte de a spune cuvantul.
Balbismul de dezvoltare se trateaza de obicei prin educarea parintilor despre restructurarea mediului in care vorbeste copilul pentru a reduce episoadele de balbaiala.
Deseori, parintii sunt invatati:
- sa ofere un mediu relaxant acasa cu oportunitati pentru copil sa vorbeasca; stabilirea unor momente specifice de-a lungul zilei in care copilul sa poata vorbi cu parintele fara ca acesta din urma sa fie deranjat pot fi de folos
- abtinerea de la a critica sau a corecta felul in care vorbeste copilul sau oprirea de la manifestarea unor reactii negative la lipsa de fluenta in vorbire a copilului; parintii ar trebui sa evite sa pedepseasca copilul pentru lipsa de fluenta in vorbire sau sa-i ceara copilului sa repete cuvantul la care apare balbismul pana il va pronunta fluent
- sa nu oblige copilul sa vorbeasca cu alte persoane, daca el nu vrea
- sa asculte cu atentie copilul atunci cand acesta vorbeste
- sa vorbeasca rar si intr-o maniera relaxata: daca un parinte vorbeste in acest mod si copilul va vorbi rar, relaxat
- sa astepte pana copilul spune cuvantul pe care vrea sa-l spuna, fara sa incerce sa completeze gandurile copilului
- sa vorbeasca deschis cu copilul despre balbism, daca acesta deschide subiectul.
Multe din cele mai populare terapii pentru balbismul persistent se bazeaza pe reinvatarea vorbirii sau dezobisnuirea de a vorbi intr-un mod incorect. Aceste programe sa adreseaza, de asemeni, si efectelor psihologice pe care le poate determina balbismul: teama de a vorbi cu persoane straine sau in public.
Alte forma de terapie, folosesc interventii cum ar fi medicatia sau dispozitive electronice. Medicamentele care afecteaza functionarea cerebrala deseori au efecte secundare care le poate face dificil de utilizat pe termen lung. Dispozitivele electronice care pot ajuta individual sa controleze fluenta vorbirii pot crea mai multe probleme decat sa fie de ajutor in majoritatea situatiilor in care persoana trebuie sa vorbeasca si sunt abandonate de pacientii cu balbism.
Exista si metode alternative de tratament pentru balbism. Este bine ca pacientul sa verifice cu atentie studiile, experienta in domeniu si scopurile unei persoane care ofera un astfel de tratament. Este bine sa fie evitate persoanele care ofera un tratament pentru vindecarea balbismului.