AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Printre stradutele inguste si pline de povesti arhitecturale de langa Armeasca, pe strada Spatarului, numarul 22, intr-o gradina luxurianta, cu flori galbene, albe si rosii, se "ascunde", cu discretie, una dintre cele mai vechi case din Bucuresti, dupa cum afirma mai multi specialisti.
Fata de alte monumente istorice din Bucuresti, Casa Melik a beneficiat de renovare, una avand loc in 1970, iar cea mai recenta in 2009, dupa cum au povestit pentru MEDIAFAX reprezentanti ai Muzeului Theordor Pallady, care functioneaza in acest imobil.
Casa Melik este reprezentativa pentru arhitectura traditionala romaneasca prin cerdacul de la etaj, inchis cu geamuri, scara interioara din lemn si acoperisul cu streasina lata.
Construita in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, casa a apartinut, probabil, unui mare dregator din Tara Romaneasca, iar dupa moartea acestuia a fost cumparata de Kevork Nazaretoglu, un bogat negustor armean. Aceasta renoveaza casa in 1822, facand mici adaugiri si modificari interioare, dar pastrand neatinse zidurile principale.
Agop, unul dintre fiii lui Kevork Nazaretoglu, va primi la casatorie aceasta casa ca dar din partea tatalui sau. Unica sa mostenitoare, Ana, se va casatori cu Jacob Melik, care a studiat arhitectura la Paris cu celebrul arhitect Henri Labrouste. Dupa cativa ani de sedere in capitala Frantei, acesta se intoarce in 1844 in tara, la invitatia ministrului de interne Barbu Stirbei.
Agop Nazaretoglu si Jacob Melik se numara printre sprijinitorii actiunilor revolutionare de la 1848. Totodata, Jacob Melik a facut parte ca traducator dintr-o delegatie formata din Stefan Golescu, Nicolae Balcescu, Ion Bratianu, care urma sa prezinte la Constantinopol doleantele tarii. In timpul exilului, Jacob Melik va publica la Paris lucrarea "L'Orient devant L'Occident".
Intors in tara in 1857, dupa noua ani de pribegie, el gaseste casa in ruina, dar o repara, pastrandu-i stilul original. Dupa moartea sotului, Ana va lasa prin testament casa comunitatii armenesti pentru a face din ea "un azil de vaduve sarace". In 1913, casa este distrusa de un incendiu in care isi va afla sfarsitul insasi proprietara.
Un nepot al familiei Melik, Eugen Melik, va comanda in 1920 restaurarea cladirii arhitectului Paul Smarandescu, lucrare menita a indeplini dorinta testamentara a Anei.
In 1969, parohia bisericii armenesti doneaza casa Melik, impreuna cu terenul din jur, Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti. Dupa o noua renovare, imobilul va gazdui, incepand cu 1971, colectia sotilor Serafina si Gheorghe Raut.
Si in prezent Muzeul Theodor Pallady adaposteste colectia sotilor Serafina si Gheorghe Raut, in cadrul careia se evidentiaza cateva panze semnate de Theodor Pallady, precum si un fond important de peste 800 de desene si gravuri ale pictorului roman, reprezentative pentru perioada lui pariziana. Acestea sunt expuse periodic in serii tematice.
Gheorghe Raut, director al filialei Bancii Marmorosch Blank din Paris si cunoscut colectionar de arta, a fost prieten si admirator al lui Theodor Pallady, pe care l-a gazduit in locuinta lui din Place Dauphine, numarul 12. Dupa intoarcerea artistului in Romania, Raut i-a pastrat desenele si picturile din atelier, pe care le-a donat statului roman la sfarsitul anilor '60, impreuna cu propria colectie de arta.
Alaturi de lucrarile lui Pallady, colectia sotilor Raut prezinta pictura europeana din secolele XVI-XIX (franceza - Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, olandeza - Jan van de Cappelle, engleza, spaniola, romaneasca), sculptura antica greco-romana, egipteana, indiana, dar si sculptura renascentista italiana si franceza, textile, piese de mobilier, ceramica orientala si alte obiecte de arta decorativa.
Prin diversitatea ei, colectia intregeste perspectiva asupra colectionismului romanesc si european de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.