Calatorind inapoi in timp de-a lungul traseelor pe care venea tamaia antica din Orientul Apropiat si Mijlociu, Josh Bernstein incearca sa scoate la iveala adevarata poveste din spatele legendelor Reginei misterioase din Saba.
El exploreaza biserici subterane si temple ruinate din nordul Etiopiei, si calatoreste in pustiurile tribale volatile din Yemen, in cazul in care acesta trebuia sa castige mai intai increderea beduinilr membri ai tribului inainte de a putea explora un oras cu nume uitat pentru a gasi urmele celei mai renumite regine din Biblie.
A existat cu adevarat seducatoarea regina din Saba? Doua carti sfinte, Biblia crestina si Coranul o pomenesc. In viziunea asupra casei regale apuse a Etiopiei un copil al reginei din Saba incepe o dinastie care dureaza 2000 de ani.
Conform ambelor scrieri copilul este conceput intr-o noapte de dragoste consumata intre regina araba si regele evreilor, Solomon I. Pana la caderea sa in 1974 imparatul Haile Selasii I al Etipoiei se putea sprijini pe o formularistica ce il desemna drept cel de-al 225-lea urmas al reginei din Saba si al regelui Solomon.
Dar stiinta este incapatanata. Nu se multumeste cu mituri, cauta in schimb dovezi consistente. Dovedita momentan este dezvoltarea unei culturi sabaice in oaza Marib cam cu 1000 de ani a.Hr. dar realizarea respectiva se atribuie unui grup de tarani. Cele mai vechi inscriptii care consemneaza existenta unui stat al Sabei dateaza din secolul al VIII-lea. Regele Solomon domneste insa intre 965 si 926 a. Hr. Prin urmare istoria ne invata ca primul stat sabaic ia nastere la decenii dupa domnia lui Solomon.
Cercetatori renumiti precum John Philby s-au straduit sa creeze o punte intre istorie si legenda. Teoria lui Philby spune ca regina din Saba ar fi fost o femeie de origine nobila dintr-un trib. Tribul sau alcatuit din arabi sabaici ar fi venit din Mesopotamia prin zona Siriei, atunci fiecare astfel de trib isi numea capetenia rege/regina. Regina ar fi ajuns la Solomon in Ierusalim pentru a plati tribut marelui conducator. O parte dintre sabaici s-ar fi deplasat dinspre Mesopotamia spre sud-vestul Arabiei. Acolo s-ar fi stabilizat si ar fi inflorit amintirea unei anumite regine, pe care ar fi pastrat-o vreme de secole.
In amintirea majoritatii iemenitilor exista insa doua regine din Saba. Legendara regina din Arabia Saudita antica se numeste Malika Bilqis. Ei i se atribuie templul ridicat in oaza Marib, dedicat zeului lunar Almaqah. Se pare ca a fost construit in secolele VIII-VII a.Hr. Pentru aceasta perioada, ca de altfel pentru intreaga istorie a regatului sabaic, nu se poate dovedi prezenta unei regine. Viata si stapaniorea celei de-a doua regine Bilqis (Malika cea tanara) sunt insa ceva mai bine documentate. Este vorba despre Arwa Bint Ahmed as-Sulayhi, fiica lui Ahmed, integrata in tribul Sulayhi. Un anume Ali Ibn Muhammad as-Sulayhi conduce o razmerita in regiunea muntoasa din sud-vestul capitalei iemenite San"a", in 1047.
Ba chiar reuseste sa puna mana pe capitala. Dusmanul sau era un imam, un credincios care era totodata un puternic conducator de triburi, dar care ca dinast legitimat religios nu controla decat o parte din zona. Sprijinindu-se pe miscarea fatimido-siita si pe resurse materiale puse la bataie de familia domnitoare din Egipt, Ali Ibd Muhammad devine sultan, controland majoritatea Yemen-ului si regiunea de coasta a Marii Rosii.
Fiul si mostenitorul lui Ali, Al-Mukarram Ahmed, incheie in anul 1069 un contract de mariaj cu Arwa Bint Ahmed, o fata din trib cu el. La numai cinci ani dupa aceasta, din cauza bolii apasatoare, sarcinile de stat revin sotiei sale. In 1074 Arwa se infatiseaza istoriei drept regina Malika. Ea mosteneste cu adevarat regatul si se simte responsabila fata de poporul sau, fapt recunoscut de politicienii din Yemen de azi. Unii spun ca ar fi cea mai insemanta conducatoare a Islamului. Pentru a stabili care au fost de fapt legaturile dintre regina si poporul sau ne-ar trebui izvoare care lipsesc. Putem doar specula ca a avut de-a face cu lupte interne pentru tron si atacuri externe.
Lupte sngeroase s-au dus cu siguranta intre fidelii Malikei si najahizii care detineau un oarecare control asupra coastei Marii Rosii. Arwa il poate invinge pe dusmanul sau periculos, sclavul de odinioara Najah, numai cand ea insasi se apropie mai mult de campul de batalie. Parseste asadar capitala si transforma micul oras de munte Jiblah in resedinta sa. De acolo nu era decat o zi pana la focaul conflictului. In afara de asta, Jiblah, aflat pe o roca de bazalt, era mai usor de aparat.
Najah era din Etiopia. In timpul conflictului primeste ajutoare si de pe celalalt mal al Marii Rosii, din Eritrea de azi. Acolo domnea un rege crestin. Multi dintre sustinatorii Arwei vedeau in Najah nu doar un lider local care s-a rasculat, ci si un agent secret al Etiopiei crestine. Mai demult sabaicii au raspandit credinta lor in tara de dinolo de Marea Rosie si au influentat mult sitlul arhitectural, dar aceasta a fost inabusita de Islam si de crestinism. Si ceva nu se uitase insa de poporul iemenit: ca de 500 de ani nu se eliberasera inca teritorii de sub stapanirea etiopiana. De aceea Arwa Bint Ahmed era vazuta atat ca o luptatoare pentru libertate, cat si ca o aparatoare a dreptei credinte.