AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Nascut la Paris, era fiul lui Louis-Maurice David, un negustor destul de instarit si al lui Marie-Genevieve Buron, care se tragea dintr-o familie de constructori si arhitecti. Jacques-Louis este crescut de familia mamei sale de la varsta de noua ani, dupa moartea prematura a tatalui sau, care si-a pierdut viata intr-un duel pe data de 2 decembrie 1757. Unchii micutului, Francois Buron si Jacques-Francois Desmaisons, il trimit pe baiat mai intai la colegiul din Beauvais, apoi intr-una din cele mai renumite scoli medii din Paris –colegiul Quatre-Nations. Este subjugat de desen iar la 17 ani vrea sa devina pictor si membru al Academiei. Un aport deosebit in dezvoltarea intelectuala a tanarului artist il are Michel-Jean Sedaine, secretarul Academiei Regale, care ii daruieste prietenia sa si il trateaza ca pe propriul fiu. David va locui la acesta incepand din anul 1768. In anul 1774, dupa patru incercari, reuseste sa ia Marele Premiu la concursul Grand-Prix de Rome, premiu care-i permite sa fie acceptat la "Ecole des Eleves proteges" si la Academia de la Roma.
In anul 1775, David pleaca in Italia, unde la inceput se simte intimidat, dar se apuca imediat de lucru, supunandu-se cu strictete regulamentului scolii. Are totusi timp suficient pentru a seduce o servitoare italiana, dupa care refuza sa ia in casatorie fata care ramasese insarcinata, tulburand cu fapta sa imorala viata linistita a bursierilor Academiei. In anul 1779, David viziteaza Napoli si ruinele de la Pompei. Aceasta calatorie va avea un rol decisiv pentru viitoarea sa dezvoltare artistica : va deveni fara umbra de indoiala adeptul neoclasicismului.
In 1780 revine la Paris iar la expozitia Salonului din anul 1781, prezinta Belizarie cersind si este primit cu aplauze. Succesul de care se bucura ii atrage clienti si ucenici. Atelierul lui David va deveni un centru al avangardei in pictura. In anul 1781, pleaca in Flandra pentru a studia pictura locului.
In mai 1782, se casatoreste cu Marguerite-Charlotte Pecoul, fiica unui bogat functionar din administratia cladirilor regale. Mariajul acesta il va elibera pe artist de toate grijile materiale. In anul care va urma, David va fi primit ca membru in randurile Academiei. In acelasi an -1783- vine pe lume primul fiu al pictorului, Charles-Lois-Jules, in 1784, cel de-al doilea fiu, Eugene, iar in 1786 i se nasc gemenele, Felicite-Emilie si Pauline-Jeanne. Panza Juramantul lui Horatiu il urca pe David pe piedestal. In vremurile furtunoase ale revolutiei, David se angajeaza fara ezitare atat ca artist, cat si ca om in activitatea politica. In anul 1792, David este numit deputat al Conventiei Nationale si adera la tabara lui Robespierre. In 1793, se pronunta pentru decapitarea regelui. In urma unor conflicte cu Academia, David-revolutionarul se hotaraste sa dizolve aceasta institutie. Isi atinge scopul – in anul 1793 Academia isi inceteaza existenta. Se ocupa, de asemenea, de infiintarea acelei institutii la care visase si Diderot –Muzeul National, reprezentand embrionul Louvre-ului de astazi.
Napoleon Bonaparte traversand Alpii, 1800
Dupa ce va fi incoronat imparat, Napoleon ii va incredinta functia de artist oficial al regimului. In anul 1803, il decoreaza cu "Legiunea de Onoare", in decembrie 1804, il numeste primul pictor al curtii imperiale. Artistul isi incepe cariera de la curte cu imortalizarea festivitatii de incoronare. Inca de la prima sedinta in care Bonaparte i-a pozat artistului, David a recunoscut in acesta un idol si in perioada de existenta a Imperiului, David este apologetul acestuia. Dupa infrangerea de la Waterloo din 1815 pleaca din tara. Reuseste sa emigreze in Belgia si chiar si atunci cand Franta este gata sa-l primeasca, refuza sa se mai intoarca. Ultimii 10 ani ii petrece la Bruxelles. Intr-o seara din februarie 1824, pe cand iesea de la teatru, da peste el o trasura. Nu isi va mai reveni niciodata pe deplin. Moare pe 29 decembrie 1825.