In fotografia care il infatiseaza, Lenin apare asezat intr-un scaun cu rotile, fara sa isi poata misca bratele si cu ochiul drept deschis intr-un mod straniu, care tradeaza hemiplegia. Suntem in vara anului 1923, iar Lenin, faimosul revolutionar rus si fondator al URSS, nu este decat o umbra a barbatului dinainte.
Totul a inceput cu doi ani mai devreme, in 1921, se arata intr-un articol publicat pe site-ul lemonde.fr.
Vladimir Ilici Lenin avea 51 de ani. Suferind de dureri de cap si insomnii, dovedea dificultati in a mentine ritmul obisnuit de lucru. Un alt semn ingrijorator: el, care totdeauna fusese un bun orator, avea uneori probleme in a-si gasi cuvintele.
In mai 1922, este victima primului accident vascular cerebral, in urma caruia isi revine dupa cateva luni. In decembrie, este lovit de un al doilea atac cerebral care marcheaza finalul carierei sale politice si, in acelasi timp, ii paralizeaza partea dreapta a trupului. In martie 1923, un al treilea atac cerebral ii fura posibilitatea de a articula cuvinte.
Lenin moare pe 21 ianuarie 1924, la varsta de 53 de ani. Cauza directa a decesului nu a fost aflata nici pana astazi. Autopsia a aratat ca accidentele vasculare cerebrale au fost provocate de o grava ateroscleroza care ii afectase arterele cerebrale. In timpul autopsiei, unul dintre medicii sai a constatat ca una dintre arterele sale scotea un sunet straniu, de parca ar fi fost fosilizata.
Dar ce ar fi putut provoca moartea unui barbat putin trecut de cinzeci de ani, care ducea o viata sanatoasa? Lenin nu fuma si interzicea oricui sa aprinda o tigara in prezenta sa, facea exercitii fizice, bea alcool in cantitati moderate si nu era obez. Se pare astfel ca inlaturase cei mai multi factori de risc.
In 2004, trei medici israelieni au publicat un studiu in care il diagnosticau pe Lenin. Pentru ei, problemele neurologice intampinate de Lenin catre sfarsitul vietii sale corespundeau ultimelor stadii ale sifilisului si este posibil ca revolutionarul sa se fi tratat cu Salvarsan, un tratament cunoscut impotriva bolii la acea vreme si care continea arsenic. Cu toate acestea, misterul a continuat sa persiste, deoarece autorii studiului nu au putut veni cu dovezi graitoare.
Intr-un articol publicat anul acesta pe 18 februarie de revista Human Pathology, o echipa formata din trei medici a reluat investigatia de la zero, plecand de la raportul facut in urma autopsiei. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca degradarea observata la nivelul creierului lui Lenin seamana cu ceea ce provoaca in general neurosifilisul. Cercetatorii subliniaza totusi ca alte posibile simptome ale bolii nu au fost gasite in cadrul autopsiei. Din nou, misterul persista.
In fata acestei enigme, autorii studiului au inceput sa cerceteze istoricul familiei. Printr-o coincidenta curioasa, tatal lui Lenin murise la varsta de 54 de ani din cauza unui atac cerebral. Alti trei frati si surori ale lui Lenin au murit din cauza unor boli cardiovasculare. Nu cumva era o predispozitie familiala, genetica?
Pentru a-si prezenta ideea, cercetatorii au publicat in 2011 un articol in care arata ca o mutatie genetica regasita in cadrul anumitor familii provoaca o calcifiere arteriala in cazul membrelor inferioare si superioare.
De aici si pana la a lua in considerare faptul ca mutatia poate afecta si arterele cerebrale nu a fost decat un pas pe care echipa l-a facut cu precautiile de rigoare. O buna metoda de a confirma aceasta ipoteza ar fi efectuarea unor analize, de vreme ce creierul liderului rus se afla, de cateva decenii, la Institutul Creierului din Moscova. Din pacate, cercetatorii se indoiesc ca vor putea obtine o autorizatie.