Un loc odata total diferit. Era pietros si populat cu pomi, si uscat ca un os. A fost transformat cu multa truda si indemanare, spre a servi unui singur scop si unui grup mic dar tenace. Sint o mare familie.. Traiesc cu totii impreuna pe marginea unui helesteu, intr-o casa pe care au construit-o ei insisi. Povestea lor ar incepe cu mult timp in urma, cu doi tineri castori intr-o dificila cautare a unui loc potrivit intemeierii unei noi familii. Pentru a construi casa vor trebui sa opreasca fluxul de apa curgatoare. Va fi nevoie de o mica padure pentru a construi un baraj bun. O locatie ideala va ingloba si frunzele tinere si moi din plopi. Nu va dura multa pana ce frunzele usor accesibile din pomi vor dispare. Nimic nu este risipit. Crengile sunt taiate la o marime la care pot fi manevrate. Frunzele si scoarta sunt primele mancate. Apoi lemnul ramas este imbinat luand nastere barajul. Cei doi castori vor darama cam 400 de pomi intr-un singur an. In timp ce nivelul apei creste in spatele barajului aducand sedimente bogate, pamantul de dedesubt va incepe sa se transforme ireversibil. Intr-un loc care ar fi fost pietros si steril, barajul in formare face posibila viata nenumaratelor milioane de plante si noi animale. Pentru a putea avea acces usor prin apa catre provizii proaspete de lemn castorii trebuie sa-si construiasca continuu barajul mai lat si mai inalt. Cu exceptia oamenilor, castorii au schimbat mediul inconjurator mai mult decat orice alta fiinta de pe pamant.