Lupul negru
In padurile Americii de Nord exista, de multi ani, populatii de lupi negri, despre care cercetatorii nu stiau cum au aparut. Un studiu genetic a aratat ca gena mutanta care da lupilor aceasta culoare intunecata ar fi fost “imprumutata" de la caini.
Studiind lupii – pe cei negri si pe cei colorati normal, cenusiu-galbui – din parcul Yelowstone, ca si o populatie arctica de lupi albi, un grup de geneticieni de la Universitatea Stanford, SUA, a reusit sa depisteze, la nivelul unei gene numite K locus, o mutatie care determina coloratia intunecata a blanii, intalnita la lupii care traiesc in padurile de pe continentul nord-american. Dupa parerea oamenilor de stiinta, aceasta mutatie s-a pastrat la populatiile de lupi din paduri deoarece le ofera un avantaj adaptativ, permitand indivizilor “tenebrosi" sa se strecoare neobservati prin intunericul padurii. Lupii care traiesc in spatii deschise, precum tundra, au o coloratie cenusiu-galbuie, mai usor de camuflat pe fondul vegetatiei. Gena mutanta K locus este intalnita la exemplare negre de caini din rase ca Labrador, Dog German, Ciobanesc german si altele. Cercetatorii au emis ipoteza ca gena mutanta ar fi ajuns in populatile de lupi prin incrucisarea acestora cu cainii care i-au insotit pe oameni in cursul migratiilor acestora, din Eurasia in America de Nord, peste Stramtoarea Bering, in urma cu peste 10.000 de ani.