Antonio Vivaldi s-s nascut la Venetia, in Italia, la 4 martie 1678. Primul sau profesor de muzica a fost tatal sau, Giovanni Battista Vivaldi, violonist respectat, angajat la biserica din San Marco. Este posibil, desi nu s-a dovedit, ca, tanarul Antonio sa fi studiat muzica cu compozitorul Giovanni Legrenzi (1626-1690).
Antonio a fost instruit pentru o viata clericala, dar si pentru una muzicala. Dupa ce trecuse prin diverse etape introductive, el a fost hirotonit preot in martie 1703. Cariera sa, insa, era dedicata muzicii. In toamna anului 1703 a fost numit profesor de vioara la Ospitale della Pieta din Venetia. Cativa ani mai tarziu a devenit dirijor al orchestrei de la aceeasi institutie. Sub conducerea lui Vivaldi, aceasta orchestra a sustinut multe concerte stralucite si a obtinut o reputatie internationala.
Vivaldi a ramas la Pieta pana in 1740. Dar numerosii ani petrecuti acolo, au fost intrerupti de numeroasele excursii pe care acesta le facea in scopuri profesionale atat in orasele italiene, cat si in strainatate. A parasit Venetia pentru ultima data in 1740, si a murit la Viena, pe 26 sau 27 iulie 1741.
Muzica lui Antonio Vivaldi
Vivaldi a fost foarte productiv in muzica vocala si instrumentala, sacra si laica (nereligioasa). Conform ultimelor cercetari, el a compus peste 700 de piese, variind de la sonate si opere (dramele muzicale compuse din piese vocale si instrumentale) la concerte (compozitii muzicale pentru unul sau doi interpreti vocali fata in fata cu o orchestra simfonica).
Astazi, muzica vocala compusa de Vivaldi este foarte putin cunoscuta. Dar in vremurile sale, a fost faimos si a avut un succes mare cu compozitiile sale pentru opera. Cele mai multe dintre operele sale au fost scrise pentru Venetia, dar unele au fost interpretate pe intreg teritoriul Italiei, la Roma, Florenta, Verona, Vicenza, Ancona si Mantua.
Vivaldi a fost, de asemenea, unul din marii virtuozi ai viorii, in secolul al XVIII-lea, si aceasta virtuozitate se reflecta in muzica sa, care a stabilit noi cerinte in privirea tehnicilor viorii. Din aceasta cauza, in lucrarile sale instrumentale, Vivaldi a favorizat vioara si si-a scris majoritatea sonatelor pentru una sau doua viori si bas. Din toate concertele lui, 221 sunt pentru vioara solo si orchestra. Altele sunt pentru o gama larga de instrumente solo, printre care pentru flaut, clarinet, trompeta sau mandolina. De asemenea, a scris concerte pentru cateva instrumente solo, concerte grossi, si concerte pentru orchestra simfonica.
Muzica orchestrala
Concertele lui Vivaldi sunt, in general, in trei parti, urmand ordinea: repede, incet, repede. Cele doua parti exterioare sunt in aceeasi cheie, iar cea de mijloc se afla in aceeasi cheie sau intr-o cheie apropitat.
Orchestra pe timpul lui Vivaldi era diferita de cea moderna, atat in dimensiune, cat si in constitutie. Desi instrumentele de suflat erau cateodata solicitate, corzile au fost mereu cele mai importante elemente. Intr-un concert al lui Vivaldi, orchestra este, in esenta, o orchestra de coarde, cu una sau doua clavecine sau de orgi pentru a reda basul.
Unele dintre Concertele lui Vivaldi sunt piese de muzica de program, pentru ca aceste dau descrieri muzicale unor scene naturale. Anotimpurile, de exemplu, reprezinta patru concerte care descriu cele patru anotimpuri. Dar in concertele sale "programul" nu determina structura formala a muzicii. Unele instrumente muzicale pot imita cantecul unei pasari sau fosnetul frunzelor, dar planul formal al concertului este mentinut.
Concertele lui Antonio Vivaldi au fost cunoscute si in timpul vietii sale si dupa moartea sa. Au fost copiate si admirate de un alt muzician remarcabil, Johann Sebastian Bach (1685-1750). In Europa muzicala a secolului al XVIII-lea, Vivaldi a fost unul dintre marile nume.