Denumiri populare: maturica, vinetea, floarea paiului, floarea graului, tataisa
vanata, iarba frigurilor.
Prezentare. Albastrelele sunt plante erbacee din familia compozitelor, inalte de
pana la un metru – inaltimea lor fiind, in mod obisnuit, de 50 – 60 cm. La maturitate,
tulpina albastrelelor este paioasa, lemnificata, paroasa, ramificata. In varful tulpinii
se dezvolta capitule cu flori in nuante de albastru-violet, purpurii, roze si chiar albe –
mai exact spus niste maciulii care sunt asemenea unei explozii de petale, ce se pot
inchide seara si deschide dimineata. Albastrelele smaltuiesc fanetele, lanurile de grau
si secara, taluzurile drumurilor. Prefera locurile uscate si insorite, chiar si atunci cand
conditiile de viata sunt dificile. Infloresc din iunie si pana in septembrie. In mod obisnuit,
de la albastrele se recolteaza inflorescenta (sau chiar numai petalele), dar poate fi
utilizata si planta intreaga.
Substante active importante: centaurina, pelargonina, cianina, tanin.
Intrebuintari. Albastrelele se folosesc, in principal, in tratamente privind iritatiile
oculare, adica in conjunctivite, in inflamatii ale pleoapelor. Preparatele din albastrele
se folosesc si ca diuretic. Actioneaza, cu bune rezultate, si impotriva diareii, a
reumatismului, a afectiunilor renale sau ale vezicii urinare. O aplicatie cu albastrele
poate readuce si pofta de mancare.
Potrivit specialistilor, produsul terapeutic pe baza de albastrele actioneaza pe trei
directii: calmant, diuretic, astringent. Celelalte efecte in plan terapeutic se obtin, sau se
potenteaza, in combinatie cu alte plante medicinale.
In mod obisnuit, albastrelele sunt utilizate in tratamentele legate de inflamatiile
ochilor.