Angelica este o planta ierboasa inalta,din familia umbeliferelor, care creste mai mult in regiunile montane, fiind ocrotita de lege. Numele ei se leaga de o sarbatoare religioasa, praznicul Sfantului Arhanghel Mihail, in preajma careia planta infloreste.
Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori albe, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi.
Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive.
In scopuri medicinale se recurge la planta cultivata, de la care se recolteaza radacinile, de culoare inchisa, negricioasa si cu miros aromat caracteristic.
Substantele fitochimice din radacina de angelica au proprietati tonice, stimulente, carminative, stomahice.
Uleiul volatil din angelica are efecte excitante asupra sistemului nervos central, la administrare in doze mici, in timp ce la doze mari manifesta o actiune puternic inhibitoare, deprimanta, afectand chiar luciditatea.
sus
Indicatii terapeutice
Fitoterapia cu angelica este utilizata in afectiuni ale stomacului insotite de anaciditate sau hipoaciditate, pentru stimularea poftei de mancare, flatulente, indigestie, dureri de stomac, tuse, raceala, gripa, bronsita, psoriazis, tromboza.
Uleiul volatil se recomanda in anorexie, dispepsii,meteorism. Uleiul eteric de angelica se mai foloseste si extern in terapia reumatismului.
Administrare:
Pentru prepararea unui decoct se foloseste 1 lingurita de pulbere de radacina la 1 cana cu apa. Se lasa la fiert cca 2 minute dupa ce da in clocot. Se ia de pe foc si se lasa vasul acoperit inca 15 minute. Se strecoara si se lasa sa se raceasca. Se poate folosi 1 cana pe zi, dar in nici un caz mai mult de 2 cani.
Alte preparate din radacina de angelica sunt maceratul, tincturile. Uleiul volatil de angelica se administreaza in doze foarte mici de 0,05-0,3 g intr-o priza.