Investigatia prin Rezonanta Magnetica este o metoda de imagistica medicala, neirandianta si neinvaziva, folosita pentru a vizualiza structura si functia corpului uman. Rezonanta Magnetica permite examinarea in orice plan, asigura un contrast excelent dintre diferite tipuri de tesuturi, mult superior comparativ cu alte metode de diagnostic medical, devenind o modalitate indispensabila in examenul imagistic neurologic, musculoscheletal, cardiovascular si oncologic.
Spre deosebire de Tomografia Computerizata care foloseste radiatia ionizanta, Rezonanta Magnetica foloseste un camp magnetic puternic pentru a alinia magnetizarea nucleara a atomilor de hidrogen din apa pe care o contine corpul uman. Undele de radiofrecventa sunt folosite pentru a modifica sistematic aceasta magnetizare, provocand nucleii de hidrogen sa produca un camp magnetic rotativ care este detectat dees catre "receiver coil" a sistemului de Rezonanta Magnetica. Acest semnal poate fi modulat prin campuri magnetice aditionale pentru a aduna informatia necesara pentru a reconstrui imagini ale corpului uman.
Alte denumiri mai rar intalnite ale Rezonantei Magnetice sunt "Imagistica prin Rezonanta Magnetica" si "Tomografia prin Rezonanta Magnetica". Principiul de baza al Rezonantei Magnetice este obtinerea de imagini medicale folosind fenomenul de rezonanta magnetica nucleara. Cand un pacient este amplasat in magnetul unui sistem de Rezonanta Magnetica, are loc magnetizarea nucleelor de hidrogen din apa, care este in abundenta in corpul uman si constituie aproximativ 66% din greutatea sa. Acest continut mare de apa este responsabil pentru aplicabilitatea RMN in medicina. Deoarece continutul de apa variaza in diferite tesuturi si organe, multe boli au ca rezultat schimbari in continutul ei. Aceste semnale sunt receptionate de un computer care le analizeaza si le converteste intr-o imagine bidimensionala (2D) sau tridimensionala (3D), cu ajutorul unei formule matematice. Aceasta imagine apare pe un monitor, unde poate fi analizata de catre medicul imagist.