Adenomul de prostata
Adenomul de prostata sau hipertrofia benigna de prostata este o afectiune benigna a prostatei. Ea se ma¬nifesta prin cresterea in dimensiuni a prostatei, o glanda care se afla sub vezica urinara si care inconjoa¬ra uretra. Se considera ca o crestere peste 30 cm3 a vo¬lu¬mului prostatei inseamna ca prostata este hiper¬tro¬fiata.
Prostata este alcatuita din glande care secreta li¬chi¬dul prostatic, ce intra in componenta spermei, din fibre musculare si fibre conjunctive. Se considera ca o crestere a acestor glande duce la aparitia adeno¬mului.
De obicei, adenomul de prostata se dezvolta in zona de mijloc a prostatei, iar cancerul de prostata se dezvolta de obicei la periferia glandei. Acesta este, pro¬babil, unul dintre motivele pentru care adenomul se manifesta mai repede, la inceputul bolii, in timp ce in cancer, simptomele pot aparea mai tarziu. La ora actuala, este cunoscut faptul ca, pentru a aparea ade¬no¬mul de prostata, este nevoie de o functie testiculara activa, deoarece este recunoscut rolul hormonilor in dezvoltarea bolii. La barbatii carora li s-a facut cas¬trare inainte de pubertate (din motive religioase sau de alta natura) sau la cei care au deficitara o enzima care intervine in metabolismul testosteronului s-a con¬sta¬tat ca nu apare adenomul de prostata. Afectiunea este destul de frecventa, studiile facute prin examene histopatologice aratand ca prevalenta bolii este de 40-50% la barbatii intre 50-60 de ani si mai mult de 80% la barbatii peste 80 de ani. Cu toate acestea, la multi pacienti nu apare niciun simptom, nu totdeauna exis¬tand o corelatie intre marimea prostatei si intensitatea manifestarilor clinice.
Tinand cont de localizarea prostatei, atunci cand ea creste in dimensiuni, incepe sa blocheze uretra, lo¬cul pe unde se elimina urina din vezica urinara. In aceste conditii, apar primele simptome ale adeno¬mu¬lui: senzatia ca vezica nu se goleste in totalitate, mic¬tiune dificila, durere la urinare, jet urinar intrerupt sau picurare terminala. La multi pacienti apare necesitatea de a urina noaptea, chiar de mai multe ori. Chiar si pre¬¬zenta doar a unui simptom din cele enumerate tre¬buie sa fie un motiv pentru prezentarea la medic. In stadiile mai avansate, poate aparea retentia acuta de urina, cand pacientul nu mai poate urina deloc. Une¬ori, acesta este momentul cand bolnavul se prezinta prima data la medic. Retentia de urina poate fi favo¬rizata de abtinerea voluntara de la mictiune, expunere la frig, consumul anumitor medicamente (anestezice, opioide, anticolinergice, simpatomimetice), consumul de alcool sau imobilizarea prelungita.
Diagnosticul adenomului de prostata nu este com¬plicat de pus. Se face consultul clinic, care include tu¬seul rectal si examinari paraclinice - analize de sange (PSA - antigenul prostatic fiind pe primul plan), eco¬gra¬fie, citoscopie, examinari radiologice, computer to¬mograf sau rezonanta magnetica. Desigur ca nu toate cazurile necesita toate investigatiile mentionate. Ele sunt indicate in functie de particularitatile fiecarui pacient.
Principalele complicatii ale bolii sunt: incontinenta urinara, infectiile urinare recidivante, litiaza renala sau vezicala, aparitia diverticulilor vezicali, retentia de urina si, in cazurile severe, chiar insuficienta re¬nala.