Razboiul peloponesiac, desfasurat intre anii 431-404 i.Hr. si determinat de lupta pentru hegemonie in Grecia antica, a opus Sparta (conducatoare a Ligii peloponesiace) Atenei (care se afla in fruntea Ligii de la Delos).
Ambele tabere au utilizat toate rezervele materiale si umane de care dispuneau, ceea ce va duce la secatuirea potentialului lor militar si economic. Pretextul razboiului l-a reprezentat asedierea coloniei Corintului, Potideea, de catre Atena. Corintul cere ajutor Spartei, iar Atena ia masuri dure impotriva Megarei, aliata a Corintului, careia ii interzice comertul cu orasele Ligii de la Delos.
Operatiunile militare se desfasoara in special sub forma invaziilor pustiitoare ale spartanilor si aliatilor acestora impotriva Atenei si a zonelor care ii raman fidele. Distrugerile au fost amplificate de marea epidemie de ciuma, care afecteaza grav Atena (429 i.Hr.), liderul atenian Pericle numarandu-se si el printre victime. Conflictele interne din Atena, dar si gravele neintelegeri ale acesteia cu aliatele sale din Liga de la Delos au amplificat dezastrul. Una dintre cele mai grave infrangeri suportate de Atena in timpul razboiului peloponesiac a fost batalia de la Asinaros, langa Siracuza (413 i.Hr.), in urma careia generalii atenieni sunt executati impreuna cu 12 000 de cetateni soldati ai Atenei.
Dupa o ultima infrangere, la Aigos Potamos (in 405 i.Hr.), Atena este obligata sa-si predea flota spartanilor si sa-si darame fortificatiile in anul urmator. Imperiul atenian format in secolul al V-lea i.Hr. era definitiv distrus, toate posesiunile maritime ale atenienilor, cu exceptia insulei Salamina, fiind pierdute.