Nicolae Iorga (nascut Nicu N. Iorga, n. 6 iunie 1871 (S.N. 18 iunie), Botosani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judetul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman.
Este cunoscut in lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor si filozof al istoriei. Dupa cum a afirmat George Calinescu, Iorga a jucat in cultura romaneasca, in primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire".
Autorii asasinatului comis la persoana lui Nicolae Iorga - erudit si om politic romin - au fost considerati legionarii. Desi se stie ca grupul lui Traian Boieru care a savirsit omorul a actionat fara permisiunea si fara stirea conducerii legionarilor, miscarea a fost acuzata de asasinarea lui Iorga. Sotia marelui profesor a depus marturia ca persoanele de prim rang din conducerea legionara i-au telefonat lui Iorga la Sinaia, avertizindu-l asupra primejdiei si sfatuindu-l sa plece imediat de acasa pentru a nu fi gasit de ucigasi (crezind ca telefonul de la Bucuresti face parte din scenariu si ca era sa fie ucis dupa ce-si va parasi locuinta, Iorga a ramas pe loc, din pacate).
Unii cred, pe buna dreptate, ca omorul a fost infaptuit din ordinul lui Stalin. Acest fapt este recunoscut de un general rus, care sustinea ca persoanele care l-au ucis pe Iorga erau agenti ai URSS infiltrati in miscarea legionara, in scopul discreditarii legionarilor, care erau in esenta anticomunisti, antibolsevici.
De asemanea, se stie ca dupa ce Boieru a fugit in Germania in 1941, familia acestuia ramasa in Constanta nu a avut de suferit, spre deosebire de alte familii ale legionarilor, din partea autoritatilor instalate de Armata Rosie.
In plus, la sfirsitul anilor '50 i s-a permis plecarea in Occident - intr-o perioada in care legionarii infundau inchisorile, inclusiv pentru vina de a-l fi asasinat pe Nicolae Iorga.