Marea Neagra este intinderea de ape din bazinul geomorfologic denumit pontic, unul din bazinele complexului tectonic tethysian, el insusi parte a orogenezei alpino-himalayene, din care fac parte si muntii care o marginesc la nord (in Crimea), la nord-est (Caucazul) si la sud (lanturile pontice).
Este situata intre Europa si Asia, avand ca state riverane Rusia, Ucraina, Romania, Bulgaria, Turcia si Georgia. Prin Stramtoarea Cherci este legata de Marea Azov, prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin stramtoarea Dardanele de Marea Egee si deci de Marea Mediterana. Marea Neagra este, din punct de vedere hidrologic, un rest al Marii Sarmatice si prezinta o serie de aspecte unice in lume : ape salmastre (in medie 16-18 grame de sare pe litru fata de 34-37 in in alte mari si oceane), stratificare intre apele de suprafata oxigenate si cele adanci anoxice (fenomen denumit euxinism), limane la gurile fluviale, flora si fauna cu multe specii-relicve. In zona litoralului romanesc salinitatea scade si mai mult, in mod obisnuit fiind intre 7 si 12 la mie.
Marea Neagra se intinde pe o suprafata de 423.488 km². Cel mai adanc punct se afla la 2211 m sub nivelul marii in apropierea de Ialta. Mareele sunt in general de mica amploare (cca. 12 cm).
Hidrologie
Dispunerea circulara a surselor de apa si existenta unei singure legaturi externe - prin Stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, Stramtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alaturi de incalzirea relativ moderata a apei de catre Soare, determina lipsa aproape totala a curentilor marini verticali si existenta doar a curentilor orizontali pe un imens traseu circular impotriva sensului acelor de ceasornic. Temperatura apei variaza la suprafata : vara pana la 29 de grade celsius care ajung iarna pana la 0 grade celsius. Lumina patrunde in largul marii la o adancime de 150-200 m. Oxigenul este inexistent la adancime [CO2,H2S]. Curentii au intensitate redusa pe verticala si mai mare pe orizontala; iarna sau in timpul unor variatii ale starii vremii, pot aparea valuri care ating 5-10 m.
Sunt mai multe fluvii si rauri care se varsa in Marea Neagra. In zona europeana principalele sunt Casimcea, Dunarea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud si Cubanul. In Asia Mica principalele ape care se varsa in Marea Neagra sunt Scaria, Enige, Cazal-Irmac si Iesil-Irmac. Alte ape care se varsa in Marea Neagra sunt Cioruhul in Armenia turceasca, Rionul in Gruzia, Provadia si Camcia in Bulgaria etc. Un aport mare de apa este primit de Marea Neagra de la Don, prin intermediul Marii Azov. Pe de alta parte, in august 2010, grup de cercetatori britanici de la universitatea din Leeds au studiat sub partea de nord-vest a Marii Negre o importanta scurgere de apa freatica dulce, al carei debit este de 350 de ori mai mare decat cel al Tamisei[1]. Scurgerea de apa freatica se gaseste aproximativ sub valea Carasu, provine partial si din Dunare, si ajunge in mare, prin nisipul de la fund, in largul Constantei, oras ale carui puturi de captare preleveaza o parte din ea. Daca s-ar afla la suprafata, aceasta scurgere ar forma un fluviu care ar fi al saselea din lume, din punctul de vedere al debitului[1]. Scurgerea are loc la o adancime de 35 de metri si pe o largime de peste 800 de metri[1] iar viteza apei ajunge la 6,5 kilometri pe ora[1].
Apa oxigenata din straturile superioare ale marii are o salinitate relativ mica : circa 17 la mie, datorata revarsarii fluviilor, cu circa 600 Km³ de apa dulce pe an. In straturile mai adanci, mai jos de 150 de metri, continutul de sare este mult mai ridicat, deoarece aceste ape provin, prin Stramtoarea Bosfor, din Marea Mediterana. Anual se scurg prin Bosfor circa 450 Km³ de apa salmastra la suprafata dinspre Marea Neagra spre Mediterana, cu o concentratie a sarii de 17-19‰, iar de-a lungul fundului circa 50 Km³ de apa cu o concentratie a sarii de 38-39‰ dinspre Mediterana spre Marea Neagra, provocand in stramtoare curenti primejdiosi pentru navigatie. Circa 200 Km³ de apa se evapora anual.
Marea Neagra reprezinta cel mai mare bazin de apa salmastra al lumii, cu biotopi variati si cu o fauna ce a fost supusa unor transformari continue datorate puternicelor influente contrarii exercitate de apele dulci si de Marea Mediterana. Apele Marii Negre au toate caracteristicile apelor salmastre, au o mare variabilitate a salinitatii totale in corelatie cu suprafata, adancimea si sezonul, o puternica variabilitate ionica, nu numai fata de Mediterana, dar si de diferitele sale parti. Ecosistemul depinde de aceste conditii hidrologice.