Canalul Dunare-Marea Neagra, cea mai grandioasa constructie a poporului roman, a fost realizat cu imese sacrificii umane si materiale, mai mult sau mai putin justificate. Arhivele ne ofera mari surprize sub raportul opiniilor care s-au extins in spatiul public. In 1976, a fost adoptat in Comitetul Politic Executiv, iar apoi s-a transormat in lege, un program national de amenajare a bazinelor hidrografice din Romania.
Programul era facut pe 30 de ani. Costurile erau evaluate la 1000 de miliarde lei. Constructia Canalului avea alocate 100 de miliarde. Cei mai multi bani, 300 de miliarde, reveneau amenajarii de lacuri pe raurile interioare. Lucrarile la Canalul Dunare-Marea Neagra au inceput in 1948. Nimeni nu stia cui i-a trecut prin cap asa ceva.
S-a presupus ca Iosif Stalin i-a cerut lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sa demareze lucrarile pentru ca sa aiba unde sa ii duca pe detinutii politic sa munceasca. Intr-adevar, la Canal au fost infiintate 14 lagare de munca fortata, pentru experminarea detinutilor politic. In 1952, numarul acesora depasea 20.000, adica 82% dintre lucratori. Peste 1000 dintre ei au murit de boli si epuizare.