Nu se stie cu exactitate de la cine sau de unde provine si, mai ales, cand a fost el prima data folosit pentru cetatea de pe malul Dambovitei.
Daca in ceea ce priveste istoricul orasului exista o serie de repere concrete, de certitudini, in cazul originii numelui inca persista misterul. Cele cateva informatii de ordin stiintific nu sunt suficiente pentru a raspunde unor intrebari naturale, ele deschizand doar unele cai de cercetare, documentate si demne de luat in calcul. De aproximativ 150 de ani oameni de litere si reputati istorici s-au straduit sa descifreze misterul alegerii numelui de “Bucuresti" pentru centrul politic al spatiului romanesc.
Din punct de vedere etimologic, termenul provine dintr-un “nume vechi si de traditie la romani, Bucur" si face parte “din familia cuvintelor a (se) bucura, bucurie, bucuros. Originea pare a fi albaneza, din adjectivul bucure-frumos". Termenul s-a pastrat pana astazi in zona Brasovului si desemneaza pruncii pana la botez, ceea ce poate sugera ca “la baza numelui personal ar putea sta si sensul bucurie". Nume inrudite cu toponimul sunt atestate din cele mai vechi timpuri.