Alexandru Vlahuta (n. 5 septembrie 1858, Plesesti, azi Alexandru Vlahuta — d. 19 noiembrie 1919, Bucuresti) a fost un scriitor roman, una dintre cele mai cunoscute carti ale sale fiind Romania Pitoreasca, despre care Dumitru Micu spune ca este un „atlas geografic comentat, traversat de o calda iubire de tara".
S-a nascut la 5 septembrie 1858 la Plesesti, fiu al unui mic proprietar de pamant. A urmat scoala primara si liceul la Barlad, intre 1867 si 1878, sustinand examenul de bacalaureat la Bucuresti, in 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, pe care le-a parasit din cauza situatiei materiale precare, devenind institutor si apoi profesor la Targoviste. Din 1884 pana in 1893 a functionat ca profesor la mai multe institutii de invatamant bucurestene (Scoala Normala a Societatii pentru Invatatura Poporului Roman, Azilul „Elena Doamna", Liceul „Sfantul Gheorghe"). In 1888 a fost revizor scolar pentru judetele Prahova si Buzau. Editeaza revista Vieata (1893–1896), apoi Samanatorul (1901), impreuna cu George Cosbuc. Din 1901 a functionat ca referendar la Casa Scoalelor. In 1905 se casatoreste pentru a treia oara cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, judetul Ramnicu Sarat. In timpul Primului Razboi Mondial a locuit la Iasi, apoi la Barlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care ii indruma cu solicitudine; unul dintre acestia a fost V. Voiculescu.
Vlahuta a murit la Bucuresti la 19 noiembrie 1919. Casa in care a locuit este astazi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuta".
Un liceu cu profil uman din Barlad ii poarta numele, iar in Ramnicu Sarat exista Colegiul National „Alexandru Vlahuta".