Secunda, avand simbolul „s", este o unitate de masura pentru timp.
In Sistemul International este una dintre cele sapte unitati fundamentale. Este definita ca
durata a 9 192 631 770 de perioade ale radiatiei ce corespunde tranzitiei dintre cele doua niveluri hiperfine ale starii fundamentale ale atomului de cesiu 133 in repaus la temperatura de 0 K.
Definitia secundei a fost initial legata de perioada de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe, prin impartirea unei zile solare medii in 24 de ore, a fiecarei ore in 60 de minute, si a fiecarui minut in 60 de secunde. Acest mod de definire a fost suficient de precis pina cind au aparut ceasuri mai exacte care au dovedit ca rotatia Pamintului nu are o perioada constanta.
Istoric si etimologie[modificare | modificare sursa]
Denumirile initiale pentru subdiviziunile orei erau in latina medievala "pars minuta prima" si "pars minuta secunda" (adica parte mica de primul rang si respectiv parte mica de rangul al doilea). Prin simplificarea acestor expresii s-a ajuns la minutul si respectiv secunda de astazi.
Numarul 60 folosit in divizarea orei si a minutului este probabil mostenit de la sistemul de numeratie in baza 60 folosit de babilonieni. Se banuieste ca ziua a fost impartita pentru prima data in 24 de parti de catre vechii egipteni.
Secunda a fost, ca urmare, definita ca 1/86400 din zi (ziua solara medie).
Datorita neuniformitatii miscarii de rotatie a Pamantului, odata cu cresterea preciziei ceasurilor, a devenit necesara modificarea definitiei secundei.
In 1960, secunda a fost redefinita ca fractiunea 1/31 556 925,9747 a anului tropic la 1900/01/0 la ora 12 timpul efemeridelor[1].
In 1967, in urma progresului efectuat in realizarea ceasurilor atomice, secunda a fost din nou redefinita ca durata a 9 192 631 770 de perioade ale radiatiei ce corespunde tranzitiei dintre cele doua niveluri hiperfine ale starii fundamentale ale atomului de cesiu 133[1]. In 1997 a fost adaugata precizarea temperaturii considerate: 0 K.