Jean-Jacques Rousseau, 1712-1778, scriitor si filosof francez
Diagnostic. Paranoia.
Simptome. Mania persecutiei.
Istoricul bolii. Ca rezultat al conflictului dintre scriitor si biserica/guvern (la inceputul anilor 1760, dupa aparitia cartii “Emile, sau despre educatie"), a inceput inerenta suspiciune a lui Rousseau a capatat forme extrem de dureroase. Isi imagina conspiratii peste tot, ducea o viata ascetica si nicaieri nu zabovea prea mult timp, crezand ca toti prietenii si cunoscutii fie comploteaza impotriva sa, fie il suspecteaza de ceva (de exemplu, Rousseau a crezut ca gazdele dintr-un castel, unde era in vizita, il considera vinovat de otravirea unui servitor, care tocmai a decedat, si a cerut autopsierea cadavrului pentru a-si demonstra nevinovatia).
Cu ce ne-a molipsit. Cu reforma pedagogica. Manualele moderne de crestere a copiilor in multe privinte il repeta pe “Emile … “:
1) in loc de metoda “represiva" de educatie, Rousseau propunea incurajarea si afectiunea;
2) el considera ca un copil trebuie sa fie liber de tocirea mecanica a unor fapte seci si trebuie sa i se explice totul in exemple vii si numai atunci cand copilul este pregatit psihic sa accepte informatia noua;
3) Rousseau considera ca sarcina pedagogiei e sa dezvolte talentele naturale si nu sa corecteze personalitatea;
4) pedeapsa, dupa Rousseau, ar trebui sa fie o consecinta naturala a comportamentului copilului si nu o manifestare a celui puternic asupra celui slab;
5) mamelor, Rousseau le recomanda sa-si alapteze singure copiii si nu sa-i predea doicilor;
6) Rousseau pleda chiar impotriva scutecelor, care ingradesc libertatea miscarilor copilului.
Cu un nou tip de erou literar, si cu noi tendinte literare. Fiinta cu suflet minunat, “salbaticul" sensibil, ghidat nu de ratiune, ci de simtire (o simtire de inalta morala) a fost generat de imaginatia lui Rousseau si s-a dezvoltat in continuare, a crescut si s-a invechit in cadrul sentimentalismului si romantismului.
Cu ideea unui stat democratic (care rezulta direct din lucrarea “Contractul social").
Cu revolutia (anume “Contractul Social" ii inspira pe luptatorii pentru idealurile Revolutiei Franceze. Rousseau insusi, in mod ironic, nu a fost niciodata un sustinator al unor astfel de masuri radicale.