Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie 1865, Bombay, India - d. 18 ianuarie 1936) a fost un poet si prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii "Cartea Junglei" (1894), romanul indian de spionaj "Kim" (1901), poemele "Gunga Din" (1892) si "If— " (1895), numeroase schite si nuvele. In 1934 i s-a acordat, alaturi de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. In timpul vietii a fost considerat indeobste poet si i s-a oferit un titlu nobiliar si postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.
Kipling s-a nascut la Bombay, India. Tatal sau a fost John Lockwood Kipling, profesor la Scoala de arta Jeejeebhoy, iar mama sa Alice Macdonald. Se spune ca parintii sai s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, in Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling. In copilarie a fost trimis in Anglia unde a fost crescut de o femeie numita doamna Holloway. Se presupune ca lipsurile si proasta ingrijire de care a avut parte pana la varsta de cinci ani, cand a fost „salvat", i-au influentat scrierile, indeosebi simpatia pentru copii. Matusa din partea mamei s-a casatorit cu artistul Edward Burne-Jones, iar tanarul Kipling si sora sa au petrecut, de la varsta de sase ani pana la 12, mult timp in Anglia, cu familia matusii, in vreme ce parintii sai au ramas India. Kipling a fost verisor cu Stanley Baldwin, prim-ministru in trei mandate.
Dupa o perioada petrecuta ca intern la United Services College, in 1881 Kipling se intoarce in India, la Lahore (in Pakistanul de azi) unde lucrau parintii sai. A inceput sa lucreze ca redactor la un ziar local, in paralel cu pasi in poezie; debutul sau ca scriitor profesionist s-a petrecut in 1883 cand a facut primele vanzari
In 1892 s-a casatorit cu Caroline Balestier; fratele ei, un scriitor american, a fost prietenul lui Kipling, dar murise de febra tifoida cu un an inaintea casatoriei acestuia. In timp ce cuplul se afla in luna de miere, banca lui Kipling a dat faliment si banii au ajuns pentru biletele de calatorie numai pentru intoarcerea in Vermont (unde locuia cea mai mare parte a familiei Balestie). In urmatorii patru ani, Rudyard si sotia sa au locuit in Statele Unite. In aceasta perioada isi dedica scrisul copiilor si publica operele care il fac cunoscut in zilele de azi, Cartea junglei si urmarea A doua carte a junglei, in 1894 si 1895.
Dupa o cearta cu socrii sai, se intoarce in Anglia impreuna cu sotia sa si, in 1897, publica Captains Courageous. In anul urmator incepe sa calatoreasca in sudul Africii, aproape in fiecare vacanta de iarna. Acolo il cunoaste si se imprieteneste cu Cecil Rhodes si incepe sa adune material pentru o alta opera clasica - Povestiri pentru copiii mici, publicata in 1902. Kim – o alta opera memorabila, vazuse lumina tiparului in anul precedent.
Poezia lui Kipling din aceasta perioada include "Gunga Din" (1892) si "Povara omului alb" (The White Man's Burden) (1899); in domeniul non-fictiunii se implica in dezbaterea despre raspunsul britanic in privinta cresterii puterii navale a Germaniei, publicind o serie de articole intitulate 'O flota in devenire.
Prima decada a secolului al XX-lea este martorul culmii popularitatii lui Kipling. In 1907 i se decerneaza Premiul Nobel pentru Literatura; epilogul acestei realizari este publicarea a doua volume de poezie si povestiri alese - "Puck of Pook's Hill" (1906) si "Rewards and Fairies" (1910). Ultimul volum contine poemul "If—". In 1995 un sondaj realizat de BBC a stabilit ca acesta este poemul favorit in Marea Britanie. Acest indemn la autocontrol si stoicism este, fara indoiala, cel mai cunoscut poem al lui Kipling.
Kipling a continuat sa scrie pana la inceputul anilor 1930, dar intr-un ritm mai lent si cu mult mai putin succes decat inainte. A murit din cauza unui ulcer duodenal perforat la inceputul anului 1936, la varsta de 70 de ani.
Moartea sa a fost anuntata anticipat, in mod eronat, de o publicatie careia Kipling i-a scris mucalit: „Tocmai am citit ca am murit. Nu uitati sa ma stergeti din lista abonatilor."
Dupa moartea sa opera lui Kipling a continuat sa fie eclipsata de critica. Moda in poezie s-a indepartat de metrul exact si de rime. De asemenea, pe masura ce s-au prabusit imperiile coloniale europene, la mijlocul secolului al XX-lea opera lui Kipling si-a pierdut actualitatea. Multi dintre cei care il condamna sunt de parere ca scrierile lui Kipling sunt inseparabile de vederile sale politice si sociale, in ciuda considerabilei arte literare a lui Kipling. Ei sustin ca portretele eroilor sai indieni, care sustin punctul de vedere colonialist conform caruia indienii si alte popoare colonizate ar fi fost incapabile sa supravietuiasca fara ajutorul europenilor, ar fi rasiste. Exemplele pentru asa-zisul sau rasism mentioneaza "rase minore fara Lege" in "Recessional" si referirea generica la popoare colonizate "jumatate diavol si jumatate copil" in poezia "Povara omului alb", sau scurtele episoade revistele Punch si The Times continute in ultimul capitol al autobiografiei sale, Ceva despre mine (Something of Myself).
Multe din editiile vechi ale cartilor lui Rudyard Kipling aveau o svastica tiparita pe coperta, alaturi de un elefant si o floare de lotus. In anii 1930, acest fapt a generat zvonuri despre simpatii naziste ale sale, desi partidul nazist adoptase svastica abia dupa 1920. Kipling folosise svastica (in ambele sale orientari - spre stanga sau spre dreapta) deoarece aceasta era un simbol indian al soarelui, purtator de noroc si prosperitate. Inca dinainte de preluarea puterii in Germania de catre nazisti, Kipling a cerut tipografiei inlaturarea svasticii din matrita, pentru a elimina interpretarile.
Aparatorii lui Kipling subliniaza ca rasismul strident al scrierilor sale este afisat de personaje fictive, nu de el, si astfel descrie cu precizie personajele. Ei vad in vocea autorului ironie si intelesuri alternative in poezii, inclusiv in "Povara omului alb" si in "Recessional".
In ciuda schimbarilor in atitudinea rasiala si in standardele literare ale poeziei, opera poetica a lui Kipling continua sa fie populara in randul celor care ii apreciaza vigoarea si maiestria. Desi era un poet de alta factura, T.S. Eliot a editat O selectie a versurilor lui Kipling (A Choice of Kipling's Verse, 1943), insa nu a pierdut ocazia sa comenteze despre Kipling: "putea scrie o poezie minunata uneori – chiar daca numai intamplator!". Povestirile sale pentru adulti se tiparesc inca si au fost laudate de scriitori diferiti, ca Poul Anderson, Jorge Luis Borges si George Orwell. Nu in ultimul rand, Kipling este cel mai apreciat datorita cartilor pentru copii. Povesti chiar asa" au fost illustrate devenind carti de success iar dupa Cartile junglei s-au facut mai multe ecranizari de catre Compania Walt Disney.
Dupa moartea sotiei lui Kipling in 1939, casa sa, Bateman's din Burwash, Sussex a fost incredintata Fundatiei Nationale a Locurilor de Interes Istoric sau Frumuseti Naturale (National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty) si este azi muzeu public inchinat scriitorului. Elsie, singurul lor copil ajuns la maturitate, a murit fara urmasi in 1976, incredintand drepturile de autor aceleiasi Fundatii. In Marea Britanie exista o Societate Kipling infloritoare, iar unul dintre internate ii poarta numele la colegiul din Haileybury.