Familia Nehru isi are originile in casta Brahmin-ilor din Jammu and Kashmir si Delhi. Bunicul Indirei, Motilal Nehru, era un avocat instarit din Allahabad in Uttar Pradesh. Nehru era unul dintre cei mai proeminenti membri ai Congresului National Indian din era pre-Gandhi, fiind autorul Raportului Nehru care a fost alegerea poporului pentru un viitor sistem indian de guvernare opus sistemului britanic. Tatal sau, Jawaharlal Nehru era un avocat educat si un lider popular al Miscarii de Independenta a Indiei. Mama Indirei Ghandi se numea Kamala; in acest context, Nehru a aderat la miscarea de independenta impreuna cu Mahatma Ghandi.
Crescand numai in grija mamei sale, care era bolnava si instrainata de familia Nehru, Ghandi a dezvoltat instincte de protectie puternice si o personalitate singuratica. Faptul ca bunicul si tatal ei erau intr-o continua lupta politica nu a ajutat-o sa se integreze in familie. A avut conflicte cu surorile tatalui ei, inclusiv cu Vijayalakshmi Pandit, acestea continuand si pe scena politica.
Indira Gandhi a creat miscarea Vanara Sena pentru tinerele fete si baieti, care a jucat un rol mic dar semnificativ in Miscarea de Independenta Indiana, organizand proteste si marsuri, dar si ajutand politicienii Congresului sa publice ziare si materiale interzise.Deseori a circulat povestea in care ea ar fi scos din casa bine-pazita a tatalui sau un document important care continea planuri pentru o initiativa revolutionara majora la inceputul anului 1930. In 1934 mama ei, Kamala Nehru, a decedat in urma unei tuberculoze ce o chinuia de multa vreme.Indira Gandhi avea 17 ani atunci, si nu traise niciodata o viata de familie stabila in timpul copilariei sale. A studiat la scoli importante indiene, europene si engleze ca Santiniketan si Oxford, dar rezultatele ei slabe au impiedicat-o sa obtina un grad. In timpul sederii ei in Europa continentala si Anglia, l-a intalnit pe Feroze Gandhi, un tanar activist Congresist, cu care s-a casatorit in 1942, inaintea Miscarii Indiene, o revolta condusa de Mahatma Gandhi si Partidul Congresist. Cuplul a fost arestat si detinut pentru cateva luni pentru implicarea lor in miscare.In 1944, Gandhi l-a nascut pe Rajiv Gandhi, apoi peste 2 ani pe Sanjay Gandhi.
In timpul haoticei Partitie a Indiei in 1947, ea a ajutat organizarea campurilor de refugiati si acordarea ingrijirilor medicale pentru milioane de refugiati din Pakistan. Acesta a fost primul ei exercitiu major in serviciile publice si a constituit o valoroasa experienta pentru tumultul din anii urmatori.
Cuplul s-a stabilit in Allahabad unde Feroze lucra pentru un ziar al Partidului Congresului si o companie de asigurari. Casnicia lor incepuse bine, dar s-a deteriorat pe parcurs cand Gandhi s-a mutat la Delhi, pentru a-i fi alaturi tatalui sau, acum Prim Ministru, care locuia singur intr-un mediu foarte stresant. Ea a devenit confidenta lui, secretara si asistenta lui. Fiii ei au locuit cu ea, dar in final a ramas separata permanent de Feroze desi erau inca casatoriti.
Cand prima alegere generala din India se apropia in 1952, Gandhi se ocupa de campaniile lui Nehru dar si a sotului ei, care contesta dreptul de participare al lui Rae Bareilly. Feroze nu l-a consultat pe Nehru in alegerea sa de a candida si. in ciuda faptului ca a fost ales, el a optat sa locuiasca intr-o casa separata in Delhi. Feroze si-a castigat cu repeziciune reputatia de a fi un luptator impotriva coruptiei politice publicand un scandal major in industria nationalizata a asigurarilor, din care a rezultat demisia Ministrului de Finante, un sustinator al lui Nehru. In apogeul tensiunii, Gandhi si sotul sau s-au despartit. Totusi, in 1957, la scurt timp dupa realegere, Feroze a suferit un infarct, care i-a adus inapoi impreuna. Langa el, sa-l ajute sa-si revina in Kasmir, familia lui s-a apropiat. Dar Feroze a murit, pe 8 septembrie, 1960, cand ea era plecata cu Nehru, intr-o vizita in strainatate.
Intre 1959 si 1960, Gandhi a fost aleasa Presedintele Congresului National Indian. De asemenea, ea a jucat si rolul de presedinte de protocol al tatalui sau. Nehru era cunoscut ca un oponent vocal al nepotismului si ea nu a participat la alegerile din 1962.
Nehru a murit pe 24 mai 1964 si Gandhi, la indemnurile noului Prim Ministru, Lal Bahadur Shastri, a participat la alegeri si s-a alaturat Guvernului, fiind imediat numita Ministru al Informatiei. S-a dus la Madras cand protestele impotriva declarararii limbii hindi ca limba oficiala au izbucnit in statele non-vorbitoare de hindi din sud. Acolo, ea a tinut discursuri oficialilor guvernamentali, a aplanat conflictele, si a supravegheat eforturile de reconstructie ale zonelor afectate. Shastri si ministrii au fost rusinati de lipsa lor de initiativa. Actiunile ministrului Gandhi nu tinteau spre Shastri sau spre propria avansare politica. Ea nu dadea dovada de interes fata de indatoririle sale zilnice de ministru, dar era charismatica si capabila sa-si construiasca o imagine politica pozitiva prin intermediul mass-media.
Cand a izbucnit Razboiul Indo-Pakistanez din 1965, Gandhi era in vacanta in regiunea de granita Srinagar. Desi avertizata de Armata ca insurgentii pakistanezi au patruns foarte aproape de oras, ea a refuzat sa plece la Jammu sau Delhi. S-a aliat guvernului local si a intrat in atentia presei, calmand in cele din urma natiunea. Shastri a murit in Takshent, la cateva ore dupa semnarea tratatului de pace cu presedintele Pakistanului, Muhammad Ayub Khan, mediat de sovietici.
Shastri a fost un candidat al consensului, micsorand neintelegerile intre partidele de stanga si dreapta. Gandhi era candidata „Sindicatului", o putere regionala cu o imensa influenta, care credea ca va putea fi usor manipulata. Dupa multi ani, cautand explicatii pentru greseala dezastruoasa, Presedintele Congresului de atunci, Kumaraswami Kamara a pretins ca facuse o promisiune personala lui Nehru sa o faca pe Gandhi Prim-Ministru „cu orice pret". Totusi, la aceea vreme, el si ceilalti o considerau ca o „gungi gudiya" - in traducere „o papusa natanga".
Cu sprijinul Sindicatului, intr-un vot al Partidului Parlamentar al Congresului, Gandhi l-a invins pe Morarji Desai cu 365 la 169 de voturi, si a devenit cel de-al treilea Prim Ministru al Indiei si prima femeie ce ocupa aceea pozitie.
In timpul razboiului din 1971, SUA si-a trimis A-7-a flota in Golful Bengalului ca avertizare pentru India sa nu foloseasca genocidul in Pakistanul de Est ca pretext pentru un atac major impotriva Pakistanului de Vest, in special din cauza teritoriului Kashmir disputat. Aceasta miscare a indepartat si mai mult India de Lumea Intaia, si Prim Ministrul Gandhi a accelerat o mai veche manevra in securitatea nationala si in politca externa. India si URSS semnasera Tratatul Prieteniei si a Cooperarii Reciproce, iar sprijinul militar si politic rezultat din acesta a contribuit substantial la victoria Indiei in razboiul din 1971. Dar Gandhi a accelerat programul national nuclear, caci se ajunsese la concluzia ca amenintarea nucleara din China si interesul intrusiv al celor 2 super puteri nu erau conductive la stabilitatea si securitatea Indiei. Deasemenea ea l-a invitat pe noul Presedinte Pakistanez Zulfikar Ali Bhutto la Shimla pentru un summit de o saptamana. Dupa o esuare iminenta a discutiilor, cei 2 conducatori au semnat intr-un final, Acordul Shimla care lega cele 2 tari in rezolvarea conflictului Kashmir prin negocieri pasnice. Incapatanarea lui Gandhi l-a facut chiar si pe Primul Ministru pakistanez aflat doar in vizita sa semneze acordul cu conditiile Indiei in care Zulfikar Ali Bhutto a trebuit sa scrie ultimele conditii de mana.
Indira Gandhi a fost aspru criticata pentru ca nu a cerut partea ocupata de pakistanezi a Kashmirului de la un Pakistan umilit cu cei 93,000 de prizonieri de razboi ai sai sub controlul Indiei. Dar acordul a indepartat imediat interferentele Natiunilor Unite sau a unei terte parti, si a redus semnificativ posiblitatea unui viitor atac din partea Pakistanului in viitorul apropiat. Necerand capitulare totala asupra unei probleme sensibile din Bhutto, ea a permis Pakistanului sa se stabilizeze si sa se normalizeze. Si relatiile de comert au fost normalizate, desi multi ani inainte, legaturile au ramas reci. In 1974, India a realizat cu succes un test nuclear subteran, codul neoficial fiind „Zambitorul Buddha", aproape de satul parasit din Pokhran in Rajasthan. Descriind testul ca fiind „in scopuri pasnice", India a devenit cea mai tanara putere nucleara mondiala.
Programele speciale de inovare a agriculturii si ajutoarele extra guvernamentale lansate in 1960, au avut ca rezultat trecerea de la lipsa cronica de alimente din India la surplusurile de grau, orez, bumbac si lapte. Tara a devenit exportatoare de alimente, si si-a diversificat piata de negoturi, realizandu-se astfel „Revolutia Verde". In acelasi timp, Revolutia Alba a insemnat o expansiune a productiei laptelui ce a ajutat la combaterea malnutritiei, in special, in randul tinerilor. De ce sunt acesti factori importanti? A avut Gandhi un rol in acestea? Daca nu avea, nu ar mai fi fost mentionate in acest articol. Politica economica si socialista a lui Gandhi a adus o majora industrializare .
Indira Gandhi, eroina ce devenise o icoana dupa 1971, ca si tatal ei, era acum mai izolata emotional ca niciodata. Instabilitatea copilariei sale au impiedicat-o sa isi dezvolte interesele sale personale si stilul sau propriu de viata. Simtul tatalui sau de datorie si mandrie au adus-o in politica, dar nu i s-a dat niciodata spatiu pentru a se dezvolta ca persoana. In timpul anilor 1950 si 1960 ea a corespondat cu Dorothy Norman, un jurnalist din New York, care a devenit un prieten foarte apropriat prin corespondenta. Dar in afara asociatilor politici, ea nu avea prieteni personali. Fiii ei „studiau in Anglia" (niciunul nu a obtinut vreun grad formal de la nicio universitate). A devenit si mai apropiata de fiul sau mai mic, Sanjay, care este acuzat de multi istorici ca s-a folosit de dependenta emotionala a mamei sale.
Gandhi ar fi vazut o asemanare intre Feroze si Sanjay si era intotdeauna gata sa-i faca pe plac, cum ea observase ca Sanjay Gandhi o invinovatea pentru moartea tatalui sau. In timp ce Rajiv se dezvolta ca un tanar independent si departe de politica, nesabuinta lui Sanjay o obliga pe mama sa sa aiba grija de fiul sau mai presus de orice. Rezultatul a fost un parteneriat politic care a sfarsit in abrogarea democratiei, coruptie si abuz de putere. Se spune ca Rajiv Gandhi a declarat ca nu isi va ierta niciodata fratele pentru ce i-a facut mamei lor cand aceasta era izolata, depresiva si umilita dupa infrangerea ei din alegerile din 1977.
Guvernul lui Gandhi a avut de-a face cu probleme majore dupa mandatul ei din 1971. Structura interna a Partidului Congresist s-a slabit urmata de numeroasele sale rupturi, lasand-o independenta in intregime in alegeri. Revolutia Verde a transformat viata vastei clase sociale de jos indiene, dar nu cu viteza sau in felul promis sub „Garibi Hatao". Cresterea numarului de locuri de munca nu a fost destul de puternica pentru a ameliora socul din lumea economica cauzat de OPEC in industria petroliera.
Gandhi fusese deja acuzata de tendinte spre autoritarism. Folosindu-se de majoritatea parlamentara ea a amendat Constitutia si a organizat administratia teritoriala in sistem federal. Guvernul a impus de 2 ori „Regula presedintelui" sub articolul 356 al Constitutiei, pentru a castiga controlul administrativ al statelor controlate de partidele de opozitie. Oficialii alesi si serviciile administrative resimteau influenta crescanda al lui Sanjay Gandhi care devenise consilierul politic apropiat al lui Gandhi in locul unui om de valoare ca P.N.Haksar, strategistul lui Gandhi in timpul urcarii ei la putere. Figuri publice renumite si fosti luptatori pentru libertate ca Jaya Prakash Narayan, Ram Manohar Lohia si Acharya Jivatram Kripalani acum sustineau campanii in nord impotriva guvernului ei.
In iunie 1975, Inalta Curte din Allahabad a gasit-o vinovata pe Indira Gandhi pentru folosirea Guvernului si a lucrarilor Partidului Congresului in campania sa electorala. Aceasta constituia o frauda electorala si curtea a decis sa-si piarda locul in Parlament si dreptul de a candida in alegeri pentru urmatorii 6 ani. Gandhi a contestat decizia, dar partidele de opozitie s-au aliat cerand demisia ei. Protestele din multe state au paralizat sistemele de administratie. Coalitia Janata a lui J.Pnarayan a cerut politiei sa ignore ordinele daca li-se cere sa deschida focul asupra unei multimi neinarmate. Dezlantuirile publice s-au combinat cu vremuri economice grele si cu un guvern iresponsabil. O uriasa multime de oameni au inconjurat Parlamentul si resedinta lui Gandhi din Delhi, cerandu-i sa demisioneze.
Prim Ministrul Gandhi l-a sfatuit pe Presedintele Fakhruddin Ali Ahmed sa declare stare de urgenta, sustinand ca protestele creau o stare de turbulenta interna. Ahmed era un vechi aliat politic, iar in India Presedintele actioneaza dupa sfatul unui Prim Ministru ales. Stare de Urgenta din cauza dezordinii interne a fost declarata conform art.352 din Constitutie pe 26 iunie 1975. Chiar inaintea ratificarii Proclamarii Urgentei de catre Parlament, Gandhi a cerut politiei si Armatei sa opreasca protestele stradale,ordonand arestarea tuturor liderilor de opozitie in acea noapte. Multi dintre acestia fusesera inchisi de catre englezi intre 1930 si 1940.Puterea de a impune puteri nelimitate de detentie apartinea politiei,in timp ce toate publicatiile erau direct cenzurate de catre Ministerul Informatiilor. Alegerile au fost amanate si administratiile necongresiste au fost date jos.
Primul Ministru a trecut prin Parlament o serie de amendamente constitutionale dure prin putine dezbateri. De fapt, se incerca sa se amendeze Constitutia pentru a proteja un Prim Ministru in functie de a fi judecat dar si un fost Prim Ministru. Era clar ca Gandhi incerca sa se protejeze de decizii legale dupa ce starea de urgenta ar fi fost ridicata.
Gandhi l-a folosit in continuare pe Presedintele Fakhruddin Ali Ahmed in emiterea de ordonante ce nu aveau nevoie de dezbateri in Parlament, permitandu-i ei si lui Sanjay, sa conduca efectiv prin decret. Inder Kumar Gujral un viitor Prim Ministru dar atunci Ministrul de Informatii si Media al lui Gandhi a demisionat in semn de protest fata de interferentele lui Sanjay in munca Ministerului.
Starea de urgenta impusa de Prim Ministru a durat 19 luni. In tot acest timp, in ciuda controverselor, tara a facut progrese economice si industriale semnificative. Asta se datora in special protestelor stopate din fabrici, facultati si universitati si a disciplinarii comertului si a uniunilor studentilor. In frunte cu sloganul Baatein kam, kaam zyada,(mai putina vorba, mai multa munca) productivitatea a crescut. Evaziunile fiscale au fost reduse de oficialii guvernamentali desi coruptia ramasese. Productia in agricultura si in industrie a crescut semnificativ in timpul programului lansat de Gandhi „20 puncte", veniturile crescande si la fel si pozitia financiara a Indiei in comunitatea internationala.
In acelasi timp, se ducea o campanie draconica de arestare si torturare a miilor de activisti politici, nemiloasa campanie de curatare a strazilor din jurul Delhi-ului, ordonata de Sanjay si indeplinita de Jagmohan, care a lasat sute de mii de oameni fara adaposturi si mii ucisi, impreuna cu programul de planificare familiala care a impus fortat vasectomia a mii de tati, au dus la furia populatiei asupra programului de planificare familiala ce persista pana in secolul 21. In 1977, supra estimand popularitatea ei, Gandhi a impus alegerile si a fost invinsa detasat de Partidul Janata. Conducatorul Partidului Janata, un rival vechi al ei, Desai si cu Narayan ca mentor, sustinea ca alegerile reprezentau ultima sansa a Indiei de a alege intre „democratie si dictatura".
Desai a devenit Prim-Ministru si Neelam Sanjiva Reddy a devenit in 1969 Presedintele Republicii. Gandhi isi pierduse locul, ramanand fara slujba, venituri sau casa. Partidul Congresist s-a impartit si sustinatorii ei vechi ca Jagjivan Ram au abandonat-o pentru Janata. Partidul Congresist al lui Gandhi era acum un grup mai mic in Parlament, opozitia oficiala. Neputand sa guverneze din cauza coalitilor lui Gandhi, ministrul Choudhary Charan Singh a ordonat arestarea Indirei si lui Sanjay Gandhi. Arestul ei si procesul pe termen lung, au creat imaginea unei femei neajutorate, victimizate de Guvern, ceea ce a dus la renasterea ei politica. Coalitia Janata era unita doar de ura fata de Gandhi ( sau „acea femeie" cum o numeau unii). Desi libertatea se instaurase din nou, guvernul se lupta cu influenta ei. Ea era capabila sa foloseasca situatia in avantajul ei, a inceput din nou discursurile, scuzandu-se tacit pentru „greselile" facute in timpul starii de alerta, castigand sprijin din partea unor personalitati importante ca Vinoba Bhave. Desai a demisionat in iunie 1979 si Singh a fost numit Prim Ministru de catre Presedinte.
Singh a incercat sa formeze un guvern cu coalitia Janata dar i-a lipsit o majoritate. Charan Singh a facut un targ cu Gandhi pentru sustinere din partea partidului ei. Dupa o vreme, si-a retras oferta si Presedintele Reddy a dizolvat Parlamentul, avand loc alegeri in 1980. Partidul Congresist al lui Gandhi s-a intors la putere cu o majoritate covarsitoare.
Indirei Gandhi i s-a acordat Premiul Lenin pentru Pace (pentru 1983-84).
Anii inaintati a lui Gandhi in politica au fost presarati cu probleme in Punjab. Un lider religios local Jarnail Singh Bhindrawale a fost pus in functie de catre Partidul Congresului, ca o alternativa la partidul regional Akali Dal, dar o data ce activitatile sale au luat o intorsatura violenta, el a fost alungat ca extremist si separatist. In septembrie 1981, Bhindrawale a fost arestat in Amritsar dar a fost eliberat 25 zile mai tarziu din lipsa de dovezi. Dupa eliberarea sa, si-a mutat cartierul general la Guru Nanak Niwas.
Deranjata de raspandirea militantilor din grupul lui Bhindrawale, Gandhi a dat permisiunea armatei sa puna in aplicare Operatiunea Blue Star sa-l captureze pe Bhindrawale si pe militantii sai pe 3 iunie 1984. Multi hindusi au fost furiosi de invadarea locului sfant, care ramane controversat si astazi. Peste 20.000 de civili au fost ucisi in acest atac.
Pe 31 octombrie, 1984, 2 dintre garzile de corp ale Indirei Gandhi, Satwant Singh si Beant Singh, au asasinat-o in gradina resedintei Primului Ministru din Safdarjung Road nr.1 in New Delhi. Pe cand aceasta se indrepta spre locul unde trebuia sa dea un interviu marelui actor englez Peter Ustinov care filma un documentar pentru televiziunea irlandeza, ea a trecut pe o poarta pazita de Satwant si Beant, cand s-a aplecat sa-i salute in traditionalul stil indian, ei au deschis focul cu pistoale semiautomate. Ea a murit in drum spre spital, in masina sa oficiala dar a fost declarata moarta cateva ore mai tarziu.
Indira Gandhi a fost incinerata pe 3 noiembrie langa Raj Ghat si locul a fost numit Shakti Shal. Dupa moartea ei militanti anti-Sikh s-au raspandit prin tara ucigand mii de civili si lasand zeci de mii fara adapost.
Initial Sanjay Gandhi fusese ales ca mostenitor, dar dupa moartea lui intr-un accident aviatic, mama sa l-a convins pe Rajiv Gandhi sa renunte la slujba sa ca pilot si sa intre in polica in februarie 1981. A devenit prim-ministru la moartea ei, iar in mai 1991 a fost si el asasinat, de aceasta data de catre militantii Tamil Eelam. Vaduva lui Rajiv, Sonia Gandhi, o italianca, a realizat o noua coalitie a Partidului Congresist ce a dus la victorie electorala in 2004.
Sonia Gandhi a refuzat sansa de a ajunge Prim Ministru (ceea ce ar fi cerut o schimbare in Constitutia Indiana), dar ramane in fruntea Partidului. Copiii lui Rajiv, Rahul Gandhi si Priyanka Gandhi au intrat si ei in politica. Vaduva lui Sanjay, Maneka Gandhi, care se certase cu Indira dupa moartea sotului ei, fiind cunoscut modul in care a fost data afara din casa Primului Ministru, ca si fiul lui Sanjay, Varun Gandhi sunt activi in politica, ca membrii ai opozitiei, Partidul Bharatiya Janata.
Desi frecvent numita „Familia Nehru-Gandhi", Indira Gandhi nu a fost in nici un fel ruda cu Mahatma Gandhi, desi a fost un prieten de familie, numele ei de Gandhi vine din casatoria cu Feroze Gandhi.