Istoria Ciadului demonstreaza prin gravurile de pe stranci si prin desenele rupestre ca inaintea extinderii Saharei, in urma cu 7.000 de ani, aici locuiau populatii preistorice. Drumurile de caravane care ajungeau in Africa, venind dinspre Marea Mediterana si de-a lungul Saharei, incepand din secolul al XI-lea, au dus la intemeierea, in jurul lacului Ciad, a numeroase regate. Acestea au fost intr-o continua dezvoltare, pana cand puterile coloniale europene au manifestat interes fata de zonele din interiorul Africii. Francezii au fost primii care au patruns pe teritoriul Ciadului de astazi, transformandu-l in colonia lor, inca din anul 1900. Franta cucereste teritoriul in 1920 si il include in Africa Ecuatoriala Franceza. Colonistii au privit tara initial ca o sursa neimportanta de mana de lucru, deoarece muncitorii erau necalificati. In 1929 porneste o productie importanta de bumbac. Erau putini care se ocupau de administratia coloniei si doar sudul tarii era condus corespunzator. Sistemul educational a suferit mult din aceasta cauza. Ciadul isi castiga independenta in 1960, sub conducerea lui Francois Tombalbaye, care devine primul presedinte al tarii. Datorita politicii sale radicale, musulmanii pornesc in 1965 un razboi civil. In 1975 este asasinat, dar razboiul continua pana in 1979, cand rebelii cuceresc capitala si pun capat dominatiei celor din sud. Cu toate acestea, comandantii rebelilor au continuat sa lupte unii impotriva altora pana cand Hissene Habre si-a invins adversarii. A fost expulzat din tara in 1990 de catre generalul sau, Idriss Deby. Locuitorii Ciadului au adoptat o noua constitutie prin referendum si in 1996 Deby a castigat cu usurinta alegerile, devenind presedinte. A castigat si un al doilea mandat, in 2001. In 2003 a inceput exploatarea petrolului in tara, ceea ce a creat speranta ca in tara va fi pace si prosperitate. Dar, in realitate, in Ciad a inceput un nou razboi civil. Presedintele a modificat constitutia, a schimbat legea prin care conducatorul statului putea fi ales numai de doua ori iar in 2006 a castigat cel de-al treilea mandat.
Relieful Ciadului este dominat de largul bazin care inconjoara Lacul Ciad. Acest lac variaza ca marime, crescand de la o suprafata de 10.000 km² pana la 25.000 km² in timpul sezonului ploios. De la acest bazin se intind podisuri pana la muntii din nord, sud si est. Clima Ciadului este fierbinte si extrem de uscata in nord unde este desert (Sahara), ploile fiind relativ abundente in sud, unde traieste majoritatea populatiei. Sudul este in principal acoperit de savana si este regiunea agricola principala a tarii.
In ciuda resurselor naturale ale tarii, economia Ciadului este una dintre cele mai sarace ale lumii. Ciadul este a cincia cea mai saraca tara din lume, iar nivelul de trai al populatiei se afla printre cele mai scazute din lume. Printre factorii generali care determina aceasta situatie extrem de precara, se pot enumera: izolarea geografica a tarii, infrastructura aproape inexistenta si situatia politica extrem de instabila din ultimele decenii care au intervenit dupa independenta Ciadului din 1960. In 1987 Ciadul avea doar 30 km de sosele asfaltate. Recent, au fost aprobate noi proiecte si s-a ajuns la 550 km de sosea asfaltata in 2004. Drumurile sunt deseori impracticabile pentru mai multe luni din an.
Deoarece nu are retea proprie de cai ferate, Ciadul depinde de reteaua cameruneza. Exista doar un singur aeroport, in capitala. Reteaua de telecomunicatii este simpla si costisitoare, cu servicii telefonice oferite de compania nationala SotelTchad. Cu doar 14.000 de linii telefonie fixe, Ciadul are printre cele mai scazute „densitati" de telefonie din lume. Sectorul energetic al tarii a suferit mult datorita STEE (Societatea de apa si energie electrica a Ciadului), care produce energie pentru 15% din populatia capitalei si pentru doar 1.5% din totalul populatiei tarii. Majoritatea locuitorilor Ciadului ard lemne si resturi animale pentru energie. Doar 48% din populatia oraselor au acces la apa potabila si doar 2% la unitati sanitare. Statia nationala de televiziune TeleChad transmite doar in capitala. Sunt 13 statii private de radio, iar ziarele sunt limitate in cantitate datorita saraciei si costurilor mari de transport. Cu toate ca libertatea exprimarii este aparata de constitutie, guvernul a interzis in mod regulat acest drept si la sfarsitul lui 2006 s-au semnalat unele acte de cenzurare a mass-mediei.
Traditional economia Ciadului se bazeaza pe agricultura, peste 85% din populatia de astazi fiind ocupata in acest sector economic. Principalele produse agricole sunt bumbacul, guma arabica, sorgul, trestia de zahar si tutunul. Animalele crescute frecvent sunt bovine, caprine, ovine si cameline. O timida productie de titei a debutat la sfarsitul anului 2002.
In 2005 Ciadul avea o populatie de aproximativ 10,146,100 de locuitori, dintre care 25% locuiau in mediul urban. Populatia tarii este tanara, aproape 50% din locuitori avand sub 15 ani. Speranta de viata este de 47,2 ani. Un sondaj realizat in 2003 arata faptul ca 54% din locuitorii Ciadului erau musulmani, 20% romano-catolici, 14% protestanti, 10% animisti si 3% atei. In fiecare an frontul intertropical traverseaza Ciadul de la sud la nord, aducand un sezon umed ce dureaza din luna mai pana in octombrie, si din iunie pana in Octombrie in Sahel. In regiunea Saharei precipitatiile anuale sunt sub 50 ml(regiunea Borkou din Ciad este cea mai arida regiune a Saharei). In zona centrala se afla centura Sahel, unde precipitatiile sunt de 300-600 mm/an. Vegetatia din aceasta zona e reprezentata de tufisuri dese. In zona Sudaneza din sudul tarii precipitatiile anuale sunt de 900 mm. Ierburile inalte din aceasta zona reprezinta un loc favorabil pentru pasari, reptile si mamifere mari. Raurile principale din Ciad: Chari si Logone (vin din sud-est si se varsa in Lacul Ciad).