Din aceeasi categorie
|
8 minuni ale sistemului nostru solar 115 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
NASA a lansat cu succes sonda spatiala Juno 983 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Planeta Saturn 1.477 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Planeta Saturn 528 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pamantul - Planeta privilegiata 1.752 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Planetele Uranus si Neptun 545 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
CE ASCUNDE NASA DESPRE PLANETA NEVAZUTA 826 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Planeta Uranus 1.257 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marea Rosie 229 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Minunile naturale ale Pamantului, 54 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Planeta Jupiter
| Adaugat de Cozana | 18.02.2019 |  Adauga
la favorite |
441 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteJupiter este al patrulea obiect de pe cer ca stralucire (dupa Soare, Luna si Venus; si cateodata Marte). A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de catre Galileo Galileisi Simon Marius(d), in 1610, ai celor patru mari sateliti ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede si Callisto (cunoscute ca satelitii Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de miscare aparent necentrat pe Pamant. A fost un punct major in favoarea teoriei heliocentrice de miscare a planetelor a lui Nicolaus Copernic; sustinerea de catre Galileo a teoriei coperniciene i-a adus probleme cu Inchizitia.
Jupiter are probabil un „miez" de material solid in cantitate de 10 pana la 15 mase Pamantene.
Deasupra acestui miez se gaseste partea principala a planetei formata din hidrogen metalic lichid. Aceasta forma exotica a acestui element atat de comun se gaseste doar la presiuni ce depasesc 4 milioane bari, cum este cazul in interiorul lui Jupiter (si Saturn). Hidrogenul metalic lichid e format din electroni si protoni ionizati (ca in interiorul Soareluidar la o temperatura mult mai mica). La temperatura si presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un [lichid], si nu un gaz. Este un conducator electric si sursa campului magnetic a lui Jupiter. Acest strat contine probabil ceva heliusi unele urme de „gheturi". Stratul de la suprafata e compus in principal din hidrogen molecular obisnuit si heliu ce e lichidin interior si gazos la exterior. Atmosfera pe care o vedem noi este doar partea superioara a acestui strat adanc. Apa, dioxidul de carbon, metanul precum si alte molecule simple sunt de asemenea prezente in cantitati mici.
Jupiter este in jur de 86% hidrogen si 14% heliu (dupa numarul de atomi, cca 75/25% dupa masa) cu urme de metan, apa, amoniac si „piatra". Asta este foarte aproape de compozitia primordiala din Solar Nebula din care s-a format intregul sistem solar. Saturn are o compozitie similara, iar Uranus si Neptun au mult mai putin hidrogen si heliu.
Marea Pata Rosie (GRS) a fost observata prima oara, de catre telescoapele terestre, cu mai mult de 300 de ani in urma (descoperirea ei e atribuita lui Cassini, sau Robert Hooke in secolul al XVII-lea). Este un oval de aproximativ 12000 pe 25000 km, destul de mare sa cuprinda trei Pamanturi. Alte pete mai mici dar similare sunt cunoscute de decenii. Obervatiile in infrarosu si directia de rotatie indica faptul ca este o regiune de inalta presiune ai carei nori superiori sunt mult mai inalti si mai reci decat zonele inconjuratoare. Structuri similare au fost observate pe Saturn si Neptun. Nu se stie modul in care asemenea structuri rezista asa de mult timp.
Jupiter si celelalte planete gazoase prezinta vanturi de mari viteze in benzi largi de latitudine. Vanturile sufla in directii opuse in doua benzi adiacente. Diferentele mici de temperatura sau de compozitie chimica sunt responsabile pentru colorarea diferita a benzilor, aspect ce domina imaginea planetei. Cele de culoare deschisa sunt numite zone; iar cele de culoare inchisa sunt numite centuri. Benzile au fost cunoscute de ceva timp pe Jupiter, dar vortex-urile complexe din regiunile de granita intre doua benzi au fost pentru prima data observate de Voyager. Datele de la Galileo indica faptul ca vanturile au o viteza mai mare decat s-a crezut anterior (mai mari de 400 mph) si sunt prezente in adancimea planetei cel putin pana unde a putut ajunge sonda; ar putea sa fie extinse pana la mii de kilometri in interiorul planetei. Atmosfera lui Jupiter este de asemenea foarte turbulenta. Aceasta indica faptul ca vanturile sunt conduse, in mare parte, de caldura interna a planetei si nu de cea provenita de la Soare, cum este cazul Pamantului.
In 1979 si 1980, sonda spatiala NASA Voyager a stabilit ca Marea Pata Rosie si-a redus dimensiunea la 23335 km, iar observatiile realizate de astronomi amatori, incepand din 2012, au evidentiat ca ritmul s-a accelerat, diametrul reducandu-se cu aproape 1000 km pe an. Observatiile realizate in 2014 cu ajutorul telescopului spatial Hubble au confirmat ca Marea Pata Rosie masoara sub 16500 km, cel mai mic diametru observat vreodata.[8]
Magnetosfera[
Jupiter are un camp magnetic urias, mult mai puternic ca al Pamantului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (dupa orbita lui Saturn!). (De notat este ca magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferica—se extinde spre soare „doar" 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse in magnetosfera lui, ceea ce explica partial activitatea de pe Io. Din pacate pentru viitoarele calatorii spatiale si o problema mare pentru proiectantii sondelor Voyager si Galileo, mediul de langa Jupiter prezinta mari cantitati de particule prinse de campul magnetic al lui Jupiter. Aceasta „radiatie" este similara, dar mult mai intensa decat cea observata in centurile Van Allen ale Pamantului. Ar fi fatala pentru orice fiinta umana neprotejata.
Sonda Galileo a descoperit o noua radiatie intensa intre inelele lui Jupiter si straturile superioare ale atmosferei. Aceasta noua centura de radiatii are o intensitate de aproximativ 10 ori mai mare decat cea a centurilor Van Allen de pe Pamant. Surprinzator, aceasta noua centura contine ioni de heliu de energie mare de origini necunoscute.
Jupiter are inele ca Saturn, dar mult mai palide si mai mici. Existenta lor a fost nebanuita pana cand au fost descoperite de catre oamenii de stiinta de la Voyager 1 care au insistat ca, dupa ce a calatorit 1 miliard de km, ar putea macar sa arunce o privire pentru a vedea daca exista vreun inel. Toti au crezut ca sansa de a le gasi este nula dar erau acolo. A fost o descoperire majora. De atunci au fost fotografiate in infra-rosu de catre telescoapele de pe Pamant si de pe Galileo. Spre deosebire de cele ale lui Saturn, inelele lui Jupiter sunt intunecate. Probabil sunt alcatuite din graunte mici de material pietros. Spre deosebire de inelele lui Saturn, acestea par sa nu contina gheata. Particulele din inelele lui Jupiter probabil nu raman acolo pentru mult timp (datorita atractiei atmosferice si magnetice). Sonda Galileo a gasit dovezi clare ce arata ca inelele sunt alimentate incontinuu de praful format de impacturile micrometeoritilor cu cele patru luni interioare, ce sunt foarte energice datorita marimii campului gravitational al lui Jupiter. Inelul interior e largit de interactiunea cu campul magnetic al lui Jupiter.
Incepand cu anul 1973, mai multe nave spatiale robotizate au vizitat Jupiter, cea mai cunoscuta fiind sonda spatiala Pioneer 10, prima nava spatiala care s-a apropiat de Jupiter suficient de mult incat sa trimita noi informatii despre proprietatile si fenomenele de pe cea mai mare planeta din Sistemul Solar.[9][10] Zborurile catre alte planete din Sistemul Solar se realizeaza cu un cost de energie descris de schimbarea neta de viteza a navei spatiale, sau Delta-v(d). Patrunderea pe o orbita de transfer Hohmann de la Pamant la Jupiter de pe orbita joasa a Pamantului necesita un delta-v de 6,3 km/s,[11]comparabil cu delta-v-ul de 9,7 km/s necesar pentru a patrunde pe orbita joasa a Pamantului.[12] Din fericire, se pot utiliza impulsuri gravitationale prin apropierea de planete pentru a reduce energia necesara ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului.[13]
Singura sonda spatiala care a orbitat planeta Jupiter pana in prezent este Galileo, numita dupa faimosul astronom italian nascut in 1564. Sonda spatiala a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 si a orbitat planeta timp de 7 ani efectuind zboruri multiple in preajma satelitilor galileeni adica Io, Europa, Ganymede si Callisto, plus in jurul satelitului Amalthea (a treia luna joviana).
Sonda spatiala a asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 si Jupiter din 1994. Desi informatia obtinuta de Galileo despre Jupiter a fost vasta, viteza de transmisie a datelor proiectata a fost limitata de o eroare de deschidere a antenei directionale.
O sonda atmosferica a fost eliberata de Galileo in iulie 1995, patrunzand in atmosfera joviana pe 7 decembrie. A fost parasutata prin 150 de kilometri de atmosfera colectand date timp de 57.6 minute, fiind pana la urma zdrobita de presiunea atmosferica uriasa (de 22 de ori presiunea atmosferica a Pamantului), la o temperatura de 153 grade Celsius. Se presupune ca a fost topita si posibil evaporata in straturile inferioare mult mai fierbinti. Chiar sonda Galileo a suferit o soarta similara, doar ca mult mai rapida (nefiind franata de parasute), cand a fost ghidata intentionat inspre un impact cu Jupiter pe 21 septembrie 2003 la o viteza de peste 50 km/s. Motivul autodistrugerii sondei a fost evitarea unei prabusiri pe satelitul Europa care ar putea contamina satelitul despre care se crede ca prezinta conditii favorabile vietii.
Sonda Juno, trimisa de NASA, a sosit la Jupiter in ziua de 4 iulie 2016, si este asteptata a efectua 37 de orbite de-a lungul a 20 de luni.[14] Planul misiunii impune ca Juno sa studieze planeta in detaliu de pe o orbita polara(d).[15] La 27 august 2016, sonda a efectuat prima trecere la mica distanta de Jupiter si a transmis primele imagini pe care le avem de la polul nord al lui Jupiter.[16]
Satelitii lui Jupiter
.
Jupiter are 67 de sateliti naturali cunoscuti,[17] Dintre acestia, 51 au un diametru mai mic de 10 km si au inceput sa fie descoperiti din anul 1975. Cei patru sateliti descoperiti de Galileo Galilei (sateliti galileeni) sunt Io, Europa, Callistro si Ganymede.
• Jupiter este treptat incetinit datorita refluxului produs de satelitii galileeni. De asemenea aceste forte schimba orbita lunilor, indepartandu-le de Jupiter.
• Satelitii Io, Europa si Ganymede sunt tinuti impreuna de forte ce prezinta o rezonanta orbitala de tip 1:2:4 si orbitele lor evolueaza impreuna. Callisto este aproape prins si el in aceasta grupa: in cateva sute de milioane de ani Callisto va fi prins, orbitand la exact de doua ori perioada lui Ganymede si de opt ori perioada lui Io.
• Inainte de misiunile Voyager (Voyager 1 si Voyager 2), astronomii cunosteau numai 12 sateliti in afara de cei galileeni, si anume pe Amalthea, descoperita in 1892, Himalia, in 1904, Elara, in 1904, Pasiphae, in 1908, Sinope in 1914, Lysithea in 1983, Ananke in 1951, Leda in 1974, Adrastea si Thebe in 1979, urmati de Carme in 1983 si Metis in 1989.
• Satelitii lui Jupiter sunt numiti dupa personaje din viata lui Zeus (in principal dupa amantele sale).
• In plus, au fost descoperite si cateva alte luni mai mici, care insa nu au fost oficial confirmate sau botezate.
Efectul lui Jupiter asupra Pamantului[
Astronomii cred ca Jupiter joaca rolul unui scut cosmic pentru planeta noastra, maturand din calea Pamantului obiectele ce pot provoca un impact devastator.Unii oameni de stiinta afirma ca viata pe Terra nu s-ar fi putut dezvolta fara efectul protector al lui Jupite
Jupiter are probabil un „miez" de material solid in cantitate de 10 pana la 15 mase Pamantene.
Deasupra acestui miez se gaseste partea principala a planetei formata din hidrogen metalic lichid. Aceasta forma exotica a acestui element atat de comun se gaseste doar la presiuni ce depasesc 4 milioane bari, cum este cazul in interiorul lui Jupiter (si Saturn). Hidrogenul metalic lichid e format din electroni si protoni ionizati (ca in interiorul Soareluidar la o temperatura mult mai mica). La temperatura si presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un [lichid], si nu un gaz. Este un conducator electric si sursa campului magnetic a lui Jupiter. Acest strat contine probabil ceva heliusi unele urme de „gheturi". Stratul de la suprafata e compus in principal din hidrogen molecular obisnuit si heliu ce e lichidin interior si gazos la exterior. Atmosfera pe care o vedem noi este doar partea superioara a acestui strat adanc. Apa, dioxidul de carbon, metanul precum si alte molecule simple sunt de asemenea prezente in cantitati mici.
Jupiter este in jur de 86% hidrogen si 14% heliu (dupa numarul de atomi, cca 75/25% dupa masa) cu urme de metan, apa, amoniac si „piatra". Asta este foarte aproape de compozitia primordiala din Solar Nebula din care s-a format intregul sistem solar. Saturn are o compozitie similara, iar Uranus si Neptun au mult mai putin hidrogen si heliu.
Marea Pata Rosie (GRS) a fost observata prima oara, de catre telescoapele terestre, cu mai mult de 300 de ani in urma (descoperirea ei e atribuita lui Cassini, sau Robert Hooke in secolul al XVII-lea). Este un oval de aproximativ 12000 pe 25000 km, destul de mare sa cuprinda trei Pamanturi. Alte pete mai mici dar similare sunt cunoscute de decenii. Obervatiile in infrarosu si directia de rotatie indica faptul ca este o regiune de inalta presiune ai carei nori superiori sunt mult mai inalti si mai reci decat zonele inconjuratoare. Structuri similare au fost observate pe Saturn si Neptun. Nu se stie modul in care asemenea structuri rezista asa de mult timp.
Jupiter si celelalte planete gazoase prezinta vanturi de mari viteze in benzi largi de latitudine. Vanturile sufla in directii opuse in doua benzi adiacente. Diferentele mici de temperatura sau de compozitie chimica sunt responsabile pentru colorarea diferita a benzilor, aspect ce domina imaginea planetei. Cele de culoare deschisa sunt numite zone; iar cele de culoare inchisa sunt numite centuri. Benzile au fost cunoscute de ceva timp pe Jupiter, dar vortex-urile complexe din regiunile de granita intre doua benzi au fost pentru prima data observate de Voyager. Datele de la Galileo indica faptul ca vanturile au o viteza mai mare decat s-a crezut anterior (mai mari de 400 mph) si sunt prezente in adancimea planetei cel putin pana unde a putut ajunge sonda; ar putea sa fie extinse pana la mii de kilometri in interiorul planetei. Atmosfera lui Jupiter este de asemenea foarte turbulenta. Aceasta indica faptul ca vanturile sunt conduse, in mare parte, de caldura interna a planetei si nu de cea provenita de la Soare, cum este cazul Pamantului.
In 1979 si 1980, sonda spatiala NASA Voyager a stabilit ca Marea Pata Rosie si-a redus dimensiunea la 23335 km, iar observatiile realizate de astronomi amatori, incepand din 2012, au evidentiat ca ritmul s-a accelerat, diametrul reducandu-se cu aproape 1000 km pe an. Observatiile realizate in 2014 cu ajutorul telescopului spatial Hubble au confirmat ca Marea Pata Rosie masoara sub 16500 km, cel mai mic diametru observat vreodata.[8]
Magnetosfera[
Jupiter are un camp magnetic urias, mult mai puternic ca al Pamantului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (dupa orbita lui Saturn!). (De notat este ca magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferica—se extinde spre soare „doar" 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse in magnetosfera lui, ceea ce explica partial activitatea de pe Io. Din pacate pentru viitoarele calatorii spatiale si o problema mare pentru proiectantii sondelor Voyager si Galileo, mediul de langa Jupiter prezinta mari cantitati de particule prinse de campul magnetic al lui Jupiter. Aceasta „radiatie" este similara, dar mult mai intensa decat cea observata in centurile Van Allen ale Pamantului. Ar fi fatala pentru orice fiinta umana neprotejata.
Sonda Galileo a descoperit o noua radiatie intensa intre inelele lui Jupiter si straturile superioare ale atmosferei. Aceasta noua centura de radiatii are o intensitate de aproximativ 10 ori mai mare decat cea a centurilor Van Allen de pe Pamant. Surprinzator, aceasta noua centura contine ioni de heliu de energie mare de origini necunoscute.
Jupiter are inele ca Saturn, dar mult mai palide si mai mici. Existenta lor a fost nebanuita pana cand au fost descoperite de catre oamenii de stiinta de la Voyager 1 care au insistat ca, dupa ce a calatorit 1 miliard de km, ar putea macar sa arunce o privire pentru a vedea daca exista vreun inel. Toti au crezut ca sansa de a le gasi este nula dar erau acolo. A fost o descoperire majora. De atunci au fost fotografiate in infra-rosu de catre telescoapele de pe Pamant si de pe Galileo. Spre deosebire de cele ale lui Saturn, inelele lui Jupiter sunt intunecate. Probabil sunt alcatuite din graunte mici de material pietros. Spre deosebire de inelele lui Saturn, acestea par sa nu contina gheata. Particulele din inelele lui Jupiter probabil nu raman acolo pentru mult timp (datorita atractiei atmosferice si magnetice). Sonda Galileo a gasit dovezi clare ce arata ca inelele sunt alimentate incontinuu de praful format de impacturile micrometeoritilor cu cele patru luni interioare, ce sunt foarte energice datorita marimii campului gravitational al lui Jupiter. Inelul interior e largit de interactiunea cu campul magnetic al lui Jupiter.
Incepand cu anul 1973, mai multe nave spatiale robotizate au vizitat Jupiter, cea mai cunoscuta fiind sonda spatiala Pioneer 10, prima nava spatiala care s-a apropiat de Jupiter suficient de mult incat sa trimita noi informatii despre proprietatile si fenomenele de pe cea mai mare planeta din Sistemul Solar.[9][10] Zborurile catre alte planete din Sistemul Solar se realizeaza cu un cost de energie descris de schimbarea neta de viteza a navei spatiale, sau Delta-v(d). Patrunderea pe o orbita de transfer Hohmann de la Pamant la Jupiter de pe orbita joasa a Pamantului necesita un delta-v de 6,3 km/s,[11]comparabil cu delta-v-ul de 9,7 km/s necesar pentru a patrunde pe orbita joasa a Pamantului.[12] Din fericire, se pot utiliza impulsuri gravitationale prin apropierea de planete pentru a reduce energia necesara ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului.[13]
Singura sonda spatiala care a orbitat planeta Jupiter pana in prezent este Galileo, numita dupa faimosul astronom italian nascut in 1564. Sonda spatiala a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 si a orbitat planeta timp de 7 ani efectuind zboruri multiple in preajma satelitilor galileeni adica Io, Europa, Ganymede si Callisto, plus in jurul satelitului Amalthea (a treia luna joviana).
Sonda spatiala a asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 si Jupiter din 1994. Desi informatia obtinuta de Galileo despre Jupiter a fost vasta, viteza de transmisie a datelor proiectata a fost limitata de o eroare de deschidere a antenei directionale.
O sonda atmosferica a fost eliberata de Galileo in iulie 1995, patrunzand in atmosfera joviana pe 7 decembrie. A fost parasutata prin 150 de kilometri de atmosfera colectand date timp de 57.6 minute, fiind pana la urma zdrobita de presiunea atmosferica uriasa (de 22 de ori presiunea atmosferica a Pamantului), la o temperatura de 153 grade Celsius. Se presupune ca a fost topita si posibil evaporata in straturile inferioare mult mai fierbinti. Chiar sonda Galileo a suferit o soarta similara, doar ca mult mai rapida (nefiind franata de parasute), cand a fost ghidata intentionat inspre un impact cu Jupiter pe 21 septembrie 2003 la o viteza de peste 50 km/s. Motivul autodistrugerii sondei a fost evitarea unei prabusiri pe satelitul Europa care ar putea contamina satelitul despre care se crede ca prezinta conditii favorabile vietii.
Sonda Juno, trimisa de NASA, a sosit la Jupiter in ziua de 4 iulie 2016, si este asteptata a efectua 37 de orbite de-a lungul a 20 de luni.[14] Planul misiunii impune ca Juno sa studieze planeta in detaliu de pe o orbita polara(d).[15] La 27 august 2016, sonda a efectuat prima trecere la mica distanta de Jupiter si a transmis primele imagini pe care le avem de la polul nord al lui Jupiter.[16]
Satelitii lui Jupiter
.
Jupiter are 67 de sateliti naturali cunoscuti,[17] Dintre acestia, 51 au un diametru mai mic de 10 km si au inceput sa fie descoperiti din anul 1975. Cei patru sateliti descoperiti de Galileo Galilei (sateliti galileeni) sunt Io, Europa, Callistro si Ganymede.
• Jupiter este treptat incetinit datorita refluxului produs de satelitii galileeni. De asemenea aceste forte schimba orbita lunilor, indepartandu-le de Jupiter.
• Satelitii Io, Europa si Ganymede sunt tinuti impreuna de forte ce prezinta o rezonanta orbitala de tip 1:2:4 si orbitele lor evolueaza impreuna. Callisto este aproape prins si el in aceasta grupa: in cateva sute de milioane de ani Callisto va fi prins, orbitand la exact de doua ori perioada lui Ganymede si de opt ori perioada lui Io.
• Inainte de misiunile Voyager (Voyager 1 si Voyager 2), astronomii cunosteau numai 12 sateliti in afara de cei galileeni, si anume pe Amalthea, descoperita in 1892, Himalia, in 1904, Elara, in 1904, Pasiphae, in 1908, Sinope in 1914, Lysithea in 1983, Ananke in 1951, Leda in 1974, Adrastea si Thebe in 1979, urmati de Carme in 1983 si Metis in 1989.
• Satelitii lui Jupiter sunt numiti dupa personaje din viata lui Zeus (in principal dupa amantele sale).
• In plus, au fost descoperite si cateva alte luni mai mici, care insa nu au fost oficial confirmate sau botezate.
Efectul lui Jupiter asupra Pamantului[
Astronomii cred ca Jupiter joaca rolul unui scut cosmic pentru planeta noastra, maturand din calea Pamantului obiectele ce pot provoca un impact devastator.Unii oameni de stiinta afirma ca viata pe Terra nu s-ar fi putut dezvolta fara efectul protector al lui Jupite
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.