Din aceeasi categorie
|
Liviu Rebreanu - Biografie, 574 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Voi cu Voicu. Secretele lumii, ascunse la Vatican 812 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Celalalt razboi al lui Stalin: documentar (2011): 367 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Wilhelm Reich β Dreptul omului de a sti 532 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tezaurul Romaniei de la Moscova 1.188 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dem Radulescu - Emisiunea Profesionistii 634 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihail Sadoveanu Biografie 498 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
David Bowie-biografie 1.406 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Tezaurul Romaniei de la Moscova 1.105 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tezaurul Romaniei de la Moscova 328 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Liviu Rebreanu - Biografie
| Adaugat de Cozana | 28.11.2018 |  Adauga
la favorite |
565 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteLiviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Tirlisua, judetul Bistrita-Nasaud β d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, judetul Arges) a fost un romancier, dramaturg si academician roman.
Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai. In tinerete, mama era pasionata de teatru, fiind considerata "prima diletanta" pe scena Becleanului de bastina. Ambii parinti constituie modelele familiei Herdelea care apare in "Ion", "Rascoala", "Gorila", etc.
In anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat in comuna Maieru, pe valea Somesului. Potrivit afirmatiei scriitorului: "In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pina ce, cind sa implinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu."
In scrierile sale de sertar, la inceput in limba maghiara, si apoi in limba romana, multe amintiri din copilarie aduc pe oamenii acestor locuri in prim-plan. Desi localizate in imaginarul Pripas (identificat de cercetatori cu Prislopul in care Rebreanu a locuit mai tirziu), unele episoade din romanul "Ion" au pastrat cadrul toponimic si onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat intr-una din povestirile publicate de scriitor).
A urmat in anul 1895 doua clase la Gimnaziul graniceresc din Nasaud. In 1897 s-a transferat la Scoala de baieti din Bistrita ("Polgari fiu iskola"), unde a urmat inca trei clase.
In anul 1898, indragostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "intiia si ultima poezie". Fascinat de o tinara acrita dintr-o trupa ambulanta ungureasca (ingenua trupei, de care m-am indragostit nebuneste), scrie un vodevil dupa modelul celui vazut. Mai tirziu, aflat in Budapesta, a cultivat, fara succes, acelasi gen dramatic.
In 1900 a inceput sa urmeze Scoala Reala Superioara de Honvezi din Sopron (Odenburg, in nord-vestul Ungariei, linga granita cu Austria). La sfirsitului anului I, a obtinut calificativul "eminent". Ca si la Bistrita, a manifestat o inclinatie deosebita pentru studiul limbilor straine. La Brasov, a aparut povestea Armeanul negutator si fiul sau Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (intr-o colectie pentru copii). In 1902, dupa abateri de la regulamentul scolii, a fost retrogradat din functia de chestor. La sfirsitul celui de-al doilea an de scoala reala, a primit doar distinctia simpla. In cel de-al treilea an a pierdut si distinctia simpla, din cauza mediei scazute la "purtare". Din 1903 pina in 1906 a urmat Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta (desi s-a simtit atras de medicina, ale carei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Din nou, in primul an, a primit distinctia de eminent.
La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, in sud-estul Ungariei. Aici, pe linga indeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupari literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. Intre scriitorii excerptati au fost clasici francezi, rusi, germani, italieni, englezi, unguri. La Budapesta si Gyula a scris si transcris cinci povestiri, in limba maghiara, din ciclul Szamarletra (Scara magarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor incurcaturi banesti, a fost fortat sa demisioneze din armata; in prealabil, scriind in "arest la domiciliu", s-a hotarit sa se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).
La 1 noiembrie 1909 a debutat in presa romaneasca: la Sibiu, in revista Luceafarul, condusa de O. Goga si O. Taslauanu, a aparut povestirea Codrea (Glasul inimii). In aceeasi revista, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Rafuiala (28 ianuarie 1909) si Nevasta (16 iunie 1911).
A inceput un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecindu-se in mod deosebit asupra paginilor de critica si istorie literara din Viata romaneasca, apartinind, mai ales, lui Garabet Ibraileanu. A revenit asupra amintirilor din copilarie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influenta lui Creanga. A incearcat sa traduca dupa o versiune germana, romanul Razboi si pace de Tolstoi.
In traducerea lui, revista Tara noastra a publicat poemul Moartea soimanului de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunindu-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela Mina (prima varianta a nuvelei Ocrotitorul), sub influenta lecturilor din Anton Pavlovici Cehov.
La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fara sa mai revada vreodata Bucurestiul (un control radiologic a semnalat, inca din ianuarie, opacitate suspecta la plaminul drept). La 7 iulie Rebreanu scria in Jurnal: "Perspective putine de salvare, data fiind virsta mea, chistul din plaminul drept, emfizemul vechi si bronsita cronica."
La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a incetat din viata la virsta de 59 de ani. Peste citeva luni a fost deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai. In tinerete, mama era pasionata de teatru, fiind considerata "prima diletanta" pe scena Becleanului de bastina. Ambii parinti constituie modelele familiei Herdelea care apare in "Ion", "Rascoala", "Gorila", etc.
In anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat in comuna Maieru, pe valea Somesului. Potrivit afirmatiei scriitorului: "In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pina ce, cind sa implinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu."
In scrierile sale de sertar, la inceput in limba maghiara, si apoi in limba romana, multe amintiri din copilarie aduc pe oamenii acestor locuri in prim-plan. Desi localizate in imaginarul Pripas (identificat de cercetatori cu Prislopul in care Rebreanu a locuit mai tirziu), unele episoade din romanul "Ion" au pastrat cadrul toponimic si onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat intr-una din povestirile publicate de scriitor).
A urmat in anul 1895 doua clase la Gimnaziul graniceresc din Nasaud. In 1897 s-a transferat la Scoala de baieti din Bistrita ("Polgari fiu iskola"), unde a urmat inca trei clase.
In anul 1898, indragostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "intiia si ultima poezie". Fascinat de o tinara acrita dintr-o trupa ambulanta ungureasca (ingenua trupei, de care m-am indragostit nebuneste), scrie un vodevil dupa modelul celui vazut. Mai tirziu, aflat in Budapesta, a cultivat, fara succes, acelasi gen dramatic.
In 1900 a inceput sa urmeze Scoala Reala Superioara de Honvezi din Sopron (Odenburg, in nord-vestul Ungariei, linga granita cu Austria). La sfirsitului anului I, a obtinut calificativul "eminent". Ca si la Bistrita, a manifestat o inclinatie deosebita pentru studiul limbilor straine. La Brasov, a aparut povestea Armeanul negutator si fiul sau Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (intr-o colectie pentru copii). In 1902, dupa abateri de la regulamentul scolii, a fost retrogradat din functia de chestor. La sfirsitul celui de-al doilea an de scoala reala, a primit doar distinctia simpla. In cel de-al treilea an a pierdut si distinctia simpla, din cauza mediei scazute la "purtare". Din 1903 pina in 1906 a urmat Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta (desi s-a simtit atras de medicina, ale carei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Din nou, in primul an, a primit distinctia de eminent.
La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, in sud-estul Ungariei. Aici, pe linga indeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupari literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. Intre scriitorii excerptati au fost clasici francezi, rusi, germani, italieni, englezi, unguri. La Budapesta si Gyula a scris si transcris cinci povestiri, in limba maghiara, din ciclul Szamarletra (Scara magarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor incurcaturi banesti, a fost fortat sa demisioneze din armata; in prealabil, scriind in "arest la domiciliu", s-a hotarit sa se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).
La 1 noiembrie 1909 a debutat in presa romaneasca: la Sibiu, in revista Luceafarul, condusa de O. Goga si O. Taslauanu, a aparut povestirea Codrea (Glasul inimii). In aceeasi revista, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Rafuiala (28 ianuarie 1909) si Nevasta (16 iunie 1911).
A inceput un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecindu-se in mod deosebit asupra paginilor de critica si istorie literara din Viata romaneasca, apartinind, mai ales, lui Garabet Ibraileanu. A revenit asupra amintirilor din copilarie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influenta lui Creanga. A incearcat sa traduca dupa o versiune germana, romanul Razboi si pace de Tolstoi.
In traducerea lui, revista Tara noastra a publicat poemul Moartea soimanului de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunindu-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela Mina (prima varianta a nuvelei Ocrotitorul), sub influenta lecturilor din Anton Pavlovici Cehov.
La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fara sa mai revada vreodata Bucurestiul (un control radiologic a semnalat, inca din ianuarie, opacitate suspecta la plaminul drept). La 7 iulie Rebreanu scria in Jurnal: "Perspective putine de salvare, data fiind virsta mea, chistul din plaminul drept, emfizemul vechi si bronsita cronica."
La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a incetat din viata la virsta de 59 de ani. Peste citeva luni a fost deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.