Liviu Rebreanu s-a nascut la data de 27 noiembrie 1885 in Tirlisiua, in fostul comitat Solnoc-Dobica, astazi judetul Bistrita-Nasaud. A fost primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai Diuganu.
In anul 1891 Liviu Rebreanu a inceput clasele primare in Maieru cu tatal sau ca invatator. Apoi a urmat Liceul unguresc din Nasaud timp de doi ani. Alti trei ani i-a facut la Liceul german din Bistrita. In 1898 fiind indragostit a scris singura sa poezie. In septembrie 1900 a intrat la Scoala reala superioara de honvezi din Sopron (localitate din nord-vestul Ungariei). Dupa inca doi ani a intrat ca bursier la Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta. La 1 septembrie 1905 a fost declarat sublocotenent de infanterie si trimis la Regimentul 2 de honvezi din garnizoana Gyula. La data de 12 februarie 1908 Liviu Rebreanu a demisionat din armata si s-a intors la Prislop.
Debutul sau literar a avut loc in noiembrie 1908, la revista din Sibiu "Luceafarul", cu nuvela "Codrea". Liviu Rebreanu s-a hotarat sa treaca Carpatii si la data de 25 octombrie 1909 a debutat in Bucuresti cu nuvela "Volbura dragostei" in revista "Convorbiri critice".
In 1910 Liviu Rebreanu a fost arestat la Vacaresti, apoi extradat si inchis la Gyula, din motive militare. In aceasta perioada de sase luni a scris nuvelele "Culcusul" si "Golanii". Intors in Bucuresti, impreuna cu Mihail Sorbul, care-i va deveni cumnat, a realizat revista teatrala "Scena". In aceasta perioada s-a casatorit cu actrita Fanny Radulescu.
In 1914 Rebreanu a fost ales secretar al Societatii scriitorilor romani. In noiembrie 1920 a aparut romanul "Ion" prima capodopera a scriitorului. In 1929, la insarcinarea primului ministru, a lucrat la proiectele de organizare a Directiei Educatiei Poporului. In scurt timp insa a demisonat si s-a mutat la Valea Mare, langa Pitesti, unde a scris urmatoarele opere. La inceputul anului 1941 a fost numit director al Teatrului National si director al cotidianului "Viata". In luna ianuarie 1942, a luat parte la un turneu de conferinte despre cultura romaneasca la Berlin, Munchen, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Gorlitz, Breslau si Viena.
Liviu Rebreanu a scris atat nuvele: "Catastrofa" (1921), "Norocul" (1921), "Cuibul visurilor" (1927), "Cantecul lebedei" (1927), "Itic Strul, dezertor" (1932), romane: "Craisorul" (1929), "Rascoala" (1932), "Gorila" (1938), "Padurea spanzuratilor" (1922), "Adam si Eva" (1925), "Ciuleandra" (1927), "Jar" (1934), "Amandoi" (1940) cat si piese de teatru:"Cadrilul" (1919), "Plicul" (1923), "Apostolii" (1926).
In aprilie 1944 Liviu Rebreanu bolnav deja de astm, din cauza tutunului, a facut un emfizem pulmonar. I s-a descoperit mai intai un chist hidatic, apoi o tumoare canceroasa. La 1 septembrie 1944 liviu Rebreanu a murit. A fost inmormantat provizoriu la Valea Mare, iar dupa trei luni a fost deshumat si inmormantat la Cimitirul Belu din Bucuresti.