Din aceeasi categorie
|
Theodore-Agrippa d’Aubigne 922 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jean-Francois Millet 971 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Theodore Rousseau: 592 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Scoala de la Barbizon 1.624 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov 1.131 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jean-Edouard Vuillard 1.424 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sagrada Familia, Barcelona 1.210 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Comorile Luvrului - Paltul muzeu (Documentar BBC) 2.616 vizite - 0 comentarii adaugat de fane |
||||||||||||||||||
|
Sticla de vin acoperita manual in cupru 764 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria dansului Samba 1.413 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Theodore Gericault
| Adaugat de Cozana | 23.07.2018 |  Adauga
la favorite |
1.337 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteJean-Louis-Andre-Theodore Gericault s-a nascut la Rouen, pe 26 septembrie 1791. Tatal sau era mosier si facea comert cu tutun. In anul 1796, familia Gericault se muta la Paris. Theodore incepe sa frecventeze cursurile prestigiosului liceu parizian Licee Royal (astazi: Louis-le-Grand). Are doua pasiuni: desenul si caii. Vrea sa devina pictor. Atractia pe care o nutreste pentru cai il face sa intre in atelierul pictorului Carle Vernet (1758-1836), care se bucura de faima de mare specialist in pictura de cai. Gericault nu va sta mult in atelierul lui Vernet. Din anul 1810 se hotaraste sa ia lectii de la Pierre-Narcisse Guerin (1774-1833), elev al lui Louis David. In atelierul lui Guerin, Gericault il va intalni pe Eugene Delacroix. Scoala clasica a lui David ii este totusi straina temperamentului sau. Gericault respinge culoarea fara viata, finisarea armonioasa, desenul minutios, precum si imobilitatea rece - caracteristice lui Guerin, preferand spontaneitatea, dinamismul si lucrul dupa modele vii.
Ofiter de vanatori din garda imperiala, 1812 - Muzeul Louvre, Paris
Adesea merge la grajdurile de la Versailles, unde deseneaza cai. In februarie 1811 se inscrie la Ecole des Beaux-Arts din Paris. Cu sprijinul financiar al tatalui sau este scutit de serviciu militar.
Prima sa opera importanta este Ofiter de vanatori din garda imperiala (1812), imagine a victoriilor pe campurile de batalie in timpul imperiului, tablou expus la Salonul din Paris in acelasi an. Debutantul a fost aclamat ca un maestru, repurteaza un succes de prestigiu - la varsta de douazeci si unu de ani - si primeste medalia de aur. Tabloul reprezinta un ofiter al Garzii lui Napoleon calare pe un cal ridicat in doua picioare. Ofiterul se intoarce in sa pentru a da cu sabia semnalul de atac. Suprafata portocalie din partea dreapta sugereaza campul de lupta. Gericault renunta la estetica panoramei si prezinta doar un fragment dintr-o scena de lupta, si nu intregul camp de batalie, asa cum se obisnuia in acea vreme. Doi ani mai tarziu, picteaza tabloul intitulat Cuirasier ranit parasind campul de lupta, care poate fi interpretat ca o completare a celui anterior. Realizarea Cuirasierului ranit este mai elaborata, mai impresionanta, culorile sunt mate si mai intunecate. Dramatice si monumentale, aceste doua tablouri ecvestre suscita un deosebit interes la Salonul din 1814, intr-un Paris ocupat de armatele straine invingatoare, dupa prima abdicare a lui Napoleon.
In 1814, Gericault - tanar om de lume, elegant si seducator - se indragosteste de Alexandrine Caruel, tanara sotie a unchiului sau. Aceasta legatura furtunoasa, care va dura mai multi ani si din care va rezulta un fiu, Hippolyte-Georges, se dovedeste nu numai scandaloasa dar si plina de consecinte negative pentru artist.
Dupa abdicarea lui Napoleon, Gericault inroleaza printre muschetarii regelui Ludovic al XVIII-lea. Acest episod, in special retragerea din Paris in fata armatei lui Napoleon revenit de pe Elba, este descris in romanul lui Louis Aragon, "Saptamana Sfanta" (1958).
Pluta Meduzei, 1818-19 - Muzeul Louvre, Paris
In anul 1816, dupa cea pierdut un concurs pentru "Premiul Romei", Gericault - unic mostenitor al averii mamei sale - se hotaraste sa plece in Italia pe proprie cheltuiala. In drum, se opreste pentru pentru o luna la Florenta, unde admira colectiile din Gallerie degli Uffizi, precum si monumentele funerare ale familiei de Medici executate de Michelangelo. In bisericile din Roma este atras in special de unele din operele lui Caravaggio, precum si de frescele lui Michelangelo din Capela Sixtina. Il studiaza pe Rafael si admira desenele lui Jean Auguste Ingres, care se afla de asemenea la Roma.
In toamna anului 1817, se afla din nou la Paris. Timp de aproape noua luni munceste fara odihna la compozitia Pluta Meduzei. In iulie 1816, fregata marinei regale "Meduza" se loveste de o stanca in apropierea coastei de apus a Africii. Capitanul neexperimentat, impreuna cu ofiterii si functionari superiori care se aflau pe nava iau in posesie cele sase barci de salvare, abandonand naufragiatii in ciuda codului de onoare al marinei. O suta patruzeci si noua de persoane, majoritatea soldati, se imbarca pe o pluta improvizata care pluteste in deriva timp de treisprezece zile. Doar cincisprezece naufragiati supravietuiesc si au putut fi salvati, dupa ce pe pluta s-au petrecut scene de groaza. Gericault, tocmai intors din Italia, este in cautarea unei teme contemporane captivante pentru un tablou de mari dimensiuni. Istoria "Meduzei" il captiveaza, executa in atelierul sau macheta plutei, se intalneste si cu fosti naufragiati, dorind sa inteleaga atmosfera care domnea pe pluta. Ezita la alegerea unei scene concrete, in cele din urma se hotaraste asupra momentului in care naufragiatii observa in departare panzele bricului "Argos" care le va aduce salvarea. Rezultatul a fost un tablou, care la expunerea la Salonul din 1819 va trezi multe controverse si comentarii, cu caracter mai mult politic, decat artistic. Pluta Meduzei este, mai presus de orice, o revolutie in pictura, iar in istorie intra valoarea artistica a tabloului si nu interpretarile politice. Scena prezentata atat de realist a fost subordonata regulilor riguroase ale compozitiei clasice. Ecoul romantic este determinat de gama de culori si de jocul de lumini si umbre.
In anul 1820, Gericault pleaca in Anglia impreuna cu prietenul sau, litograful Charlet. Pluta Meduzei urmeaza sa fie expusa la Egiptian Hall din Londra. Prezentarea are un succes rasunator la critica si public. Gericault se familiarizeaza cu tanara pictura engleza, entuziasmul sau este starnit de lucrarile lui John Constable si William Turner. In decembrie 1821, pictorul se intoarce la Paris. Duce o viata agitata plina de distractii, este insa chinuit de episoade de depresie. In primavara anului 1822, cade de cateva ori de pe cal, ceea ce duce la ruinarea sanatatii. Operatii numeroase nu-l salveaza de la sfarsitul tragic. Medicina timpului nu este in stare sa faca fata suferintei sale: leziunea traumatica a coloanei vertebrale. Este condamnat la imobilitate deplina. In ciuda suferintelor, reuseste sa picteze vestitele portrete ale "monomanilor", realizeaza cateva gravuri, litografii si tablouri reprezentand cai de curse.
La sfarsitul anului 1823, starea sanatatii artistului se inrautateste. La capatul puterilor, mai incearca sa picteze luandu-si ca model...propria palma: "Priviti! Ce pictor, ce sculptor a mai reusit sa creeze o mana atat de flexibila, de supla ca aceasta ?" Theodore Gericault moare pe 26 ianuarie 1824, in varsta de numai treizeci de ani. Este inmormantat in cimitirul Pere-Lachaise din Paris
Ofiter de vanatori din garda imperiala, 1812 - Muzeul Louvre, Paris
Adesea merge la grajdurile de la Versailles, unde deseneaza cai. In februarie 1811 se inscrie la Ecole des Beaux-Arts din Paris. Cu sprijinul financiar al tatalui sau este scutit de serviciu militar.
Prima sa opera importanta este Ofiter de vanatori din garda imperiala (1812), imagine a victoriilor pe campurile de batalie in timpul imperiului, tablou expus la Salonul din Paris in acelasi an. Debutantul a fost aclamat ca un maestru, repurteaza un succes de prestigiu - la varsta de douazeci si unu de ani - si primeste medalia de aur. Tabloul reprezinta un ofiter al Garzii lui Napoleon calare pe un cal ridicat in doua picioare. Ofiterul se intoarce in sa pentru a da cu sabia semnalul de atac. Suprafata portocalie din partea dreapta sugereaza campul de lupta. Gericault renunta la estetica panoramei si prezinta doar un fragment dintr-o scena de lupta, si nu intregul camp de batalie, asa cum se obisnuia in acea vreme. Doi ani mai tarziu, picteaza tabloul intitulat Cuirasier ranit parasind campul de lupta, care poate fi interpretat ca o completare a celui anterior. Realizarea Cuirasierului ranit este mai elaborata, mai impresionanta, culorile sunt mate si mai intunecate. Dramatice si monumentale, aceste doua tablouri ecvestre suscita un deosebit interes la Salonul din 1814, intr-un Paris ocupat de armatele straine invingatoare, dupa prima abdicare a lui Napoleon.
In 1814, Gericault - tanar om de lume, elegant si seducator - se indragosteste de Alexandrine Caruel, tanara sotie a unchiului sau. Aceasta legatura furtunoasa, care va dura mai multi ani si din care va rezulta un fiu, Hippolyte-Georges, se dovedeste nu numai scandaloasa dar si plina de consecinte negative pentru artist.
Dupa abdicarea lui Napoleon, Gericault inroleaza printre muschetarii regelui Ludovic al XVIII-lea. Acest episod, in special retragerea din Paris in fata armatei lui Napoleon revenit de pe Elba, este descris in romanul lui Louis Aragon, "Saptamana Sfanta" (1958).
Pluta Meduzei, 1818-19 - Muzeul Louvre, Paris
In anul 1816, dupa cea pierdut un concurs pentru "Premiul Romei", Gericault - unic mostenitor al averii mamei sale - se hotaraste sa plece in Italia pe proprie cheltuiala. In drum, se opreste pentru pentru o luna la Florenta, unde admira colectiile din Gallerie degli Uffizi, precum si monumentele funerare ale familiei de Medici executate de Michelangelo. In bisericile din Roma este atras in special de unele din operele lui Caravaggio, precum si de frescele lui Michelangelo din Capela Sixtina. Il studiaza pe Rafael si admira desenele lui Jean Auguste Ingres, care se afla de asemenea la Roma.
In toamna anului 1817, se afla din nou la Paris. Timp de aproape noua luni munceste fara odihna la compozitia Pluta Meduzei. In iulie 1816, fregata marinei regale "Meduza" se loveste de o stanca in apropierea coastei de apus a Africii. Capitanul neexperimentat, impreuna cu ofiterii si functionari superiori care se aflau pe nava iau in posesie cele sase barci de salvare, abandonand naufragiatii in ciuda codului de onoare al marinei. O suta patruzeci si noua de persoane, majoritatea soldati, se imbarca pe o pluta improvizata care pluteste in deriva timp de treisprezece zile. Doar cincisprezece naufragiati supravietuiesc si au putut fi salvati, dupa ce pe pluta s-au petrecut scene de groaza. Gericault, tocmai intors din Italia, este in cautarea unei teme contemporane captivante pentru un tablou de mari dimensiuni. Istoria "Meduzei" il captiveaza, executa in atelierul sau macheta plutei, se intalneste si cu fosti naufragiati, dorind sa inteleaga atmosfera care domnea pe pluta. Ezita la alegerea unei scene concrete, in cele din urma se hotaraste asupra momentului in care naufragiatii observa in departare panzele bricului "Argos" care le va aduce salvarea. Rezultatul a fost un tablou, care la expunerea la Salonul din 1819 va trezi multe controverse si comentarii, cu caracter mai mult politic, decat artistic. Pluta Meduzei este, mai presus de orice, o revolutie in pictura, iar in istorie intra valoarea artistica a tabloului si nu interpretarile politice. Scena prezentata atat de realist a fost subordonata regulilor riguroase ale compozitiei clasice. Ecoul romantic este determinat de gama de culori si de jocul de lumini si umbre.
In anul 1820, Gericault pleaca in Anglia impreuna cu prietenul sau, litograful Charlet. Pluta Meduzei urmeaza sa fie expusa la Egiptian Hall din Londra. Prezentarea are un succes rasunator la critica si public. Gericault se familiarizeaza cu tanara pictura engleza, entuziasmul sau este starnit de lucrarile lui John Constable si William Turner. In decembrie 1821, pictorul se intoarce la Paris. Duce o viata agitata plina de distractii, este insa chinuit de episoade de depresie. In primavara anului 1822, cade de cateva ori de pe cal, ceea ce duce la ruinarea sanatatii. Operatii numeroase nu-l salveaza de la sfarsitul tragic. Medicina timpului nu este in stare sa faca fata suferintei sale: leziunea traumatica a coloanei vertebrale. Este condamnat la imobilitate deplina. In ciuda suferintelor, reuseste sa picteze vestitele portrete ale "monomanilor", realizeaza cateva gravuri, litografii si tablouri reprezentand cai de curse.
La sfarsitul anului 1823, starea sanatatii artistului se inrautateste. La capatul puterilor, mai incearca sa picteze luandu-si ca model...propria palma: "Priviti! Ce pictor, ce sculptor a mai reusit sa creeze o mana atat de flexibila, de supla ca aceasta ?" Theodore Gericault moare pe 26 ianuarie 1824, in varsta de numai treizeci de ani. Este inmormantat in cimitirul Pere-Lachaise din Paris
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.