Ernesto Sabato (n. 24 iulie 1911 - d. 30 aprilie 2011) a fost un prozator si romancier latino-american.
S-a nascut in Rojas, un oras din provincia Buenos Aires, Argentina, in 1911. Parintii erau doi imigranti italo-albanezi, Juana Maria Ferrari si Francisco Sabato.
La varsta de 16 ani, s-a alaturat unor grupuri de anarhisti, apoi de comunisti, dar a inteles repede ca "materialismul dialectic" e o contradictie in termeni, (afirmatia ii apartine), iar atunci cand, in 1935, a fost trimis la Moscova sa studieze doctrina marxist-leninista, a reusit sa "evadeze", "tradand" cauza comunista si evitand astfel soarta atator intelectuali de stanga din afara URSS ce au fost inghititi de Gulag.
Si-a sustinut doctoratul in fizica, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie si s-a apropiat de grupul artistilor suprarealisti. In 1945 a abandonat cercetarea stiintifica pentru a se dedica in exclusivitate literaturii. E doctor in fizica si a tinut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.
A scris variate carti de eseuri despre om si crizele timpului nostru, si despre sensul activitatii literare - Oameni si angrenaje, Scriitorul si fantasmele sale, Apologii si respingeri.
Dar cele mai cunoscute sunt fara dubiu cele trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi si morminte (1961) si Abaddon, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse in limba romana. Sabato a publicat doar patru romane, dar si-a aruncat in foc cea mai mare parte a paginilor scrise.