Din aceeasi categorie
|
La 8 ani, Stefan Rares i-a lasat masca pe jurati 456 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stefan cel Mare-numit in epoca sa Regele Daciei 229 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stefan Sileanu 941 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Elizabeth Bathory 813 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Copiii spun lucruri trasnite! PART.1 356 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dupa ea (Romania 2007) Drama 90 min 824 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce limba VORBEA Stefan cel Mare 117 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Serghei Rahmaninov 1.081 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stefan Iordache 1.946 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alba Iulia - Cetatea Carolina 1.390 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Stefan Radof
| Adaugat de Cozana | 27.11.2017 |  Adauga
la favorite |
340 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteFlorin Piersic, Vladimir Gaitan, Stefan Radof, Boris Petroff - Decoratia (1985)
Ma numesc RADOF STEFAN si m-am nascut la 1 decembrie 1934 in comuna Buftea, judetul Ilfov si sunt fiul lui ION RADOF sau IOAN RADOV (tatal meu s-a nascut in Basarabia, in comuna Cot-Chitai, Ismail, judetul Cetatea Alba) si al MARIEI RADOF, nascuta NICOLAE in comuna Butimanu, Racari, judetul Ilfov, ambii decedati.
Tatal meu a fost mic negustor in Bucuresti pana in anul 1949 cind a fost obligat sa-si radieze firma din motive lesne de inteles. In 1952 este arestat pe strada de securitate si condamnat politic de Tribunalul Militar - Bucuresti la doi ani munca silnica – canal… Dupa liberare devine muncitor la “Flacara Rosie", apoi pensionar pana in anul 1990 cind a decedat. N-a fost membru al nici unui partid.
Mama a fost secretara steno-dactilografa in Ministerul de Razboi din 1941 pana in 1948 cind a fost data afara. Lucreaza sporadic pe unde poate si traumatizata de arestarea tatalui, apoi a mea se imbolnaveste foarte grav, dupa care sufera o operatie care-i va subrezi definitiv sanatatea. Se pensionaza medical in 1958 iar in 1974 moare, la numai 58 de ani. N-a fost membra a nici unui partid.
Am avut o copilarie relativ fericita pana la varsta de 15 ani: scoala primara am facut-o la scoala Parohiala – catolica “ Sfantul Iosif “ din Bucuresti apoi pana la reforma invatamintului de trista amintire, am urmat cursul inferior al “Colegiului National Sfantul Sava“de unde am fost indrumati conform noilor directive, binenteles doar o parte din noi, catre scolile profesionale. La sugestia naiva a tatei m-am inscris la una comerciala, nutrea convingerea ca si in comunism “negustoria va fi tot negustorie". A murit cu speranta ca va putea fi iarasi negustor, la trei luni dupa “ Decembrie ’89 " a facut infarct, de bucurie sau de necaz, nu stiu.
Dupa un examen de diferenta, aprobat de Ministerul Invatamintului, am urmat si absolvit in 1952 ultimii doi ani ai “ scolii Medii de Comert Exterior Nr. 2 “ din Bucuresti, dupa care am fost repartizat ca functionar la “B.N.R.- Ploiesti – filiala Puchenii Mosneni"; de facultate nici nu putea fi vorba, eram cineva, aveam dosar serios, tata era la canal si ca urmare la 3 Martie 1953 am fost arestat, tot de securitate, judecat si condamnat de Tribunalul Militar – teritorial 2 la cinci ani munca silnica, pentru uneltire impotriva oranduirii de stat. Acum cind imi amintesc despre ce capete de acuzare a fost vorba, ma umfla rasul, atunci insa, in noaptea cind m-au arestat, mi-au iesit primele fire de par alb. Tata era la canal iar mama era bolnava, fara serviciu si singura…Dupa venirea tatei de la canal - cu chiu cu vai, obtinem un recurs care in mod surprinzator este aprobat. Mai tarziu ne-am dat seama ca de fapt era logic fiindca prin Conventia de la Geneva din Mai 1955 o parte din copiii si tinerii arestati( intre 15 si 20 de ani ) am si fost amnistiati.
Cu toata amnistia, interdictiile condamnarii totusi functionau: Asa de pilda am facut armata la detasamentele de munca ale D.G.S.M ( un fel de lagare de munca ) iar dupa liberare, in 1958 – am avut prima tentativa de a intra la Institutul de Teatru ( inca nu-i spunea I.L.Caragiale ) unde dupa trei saptamani am fost descoperit si exmatriculat. M-am angajat ca manipulator de marfuri si ambalaje ( hamal ) la O.C.L. Alimentara 23 August in halele Obor, apoi functionar comercial, unde am stat pana in toamna anului 1960 cind, in sfarsit, am fost admis la Institutul de Teatru, dar prin garantia politica a maestrului Radu Beligan, care fusese profesorul meu in prima tentativa si a rectorului facultatii: maestrul COSTACHE ANTONIU – la clasa caruia am si absolvit in 1964.
M-am casatorit cu actuala doamna: DOINA RADOF – nascuta HOSSU in anul 1962, profesoara de fizico – matematici, actualmente pensionara si care, de peste 40 de ani, ma invaluie cu dragostea si devotamentul sau. Nu a fost membra a nici unui partid.
Cum se arata, dupa sansele care mi le-a oferit viata si dupa imprejurari, am practicat mai multe meserii, daca le pot numi astfel: hamal, vanzator, functionar, decorator, contabil si abia destul de tarziu, la 30 de ani, am reusit sa-mi realizez visul care s-a infiripat inca de pe vremea cind eram elev al Colegiului National Sfantul Sava si unde, imediat dupa razboi, in sala acestui liceu functiona Teatrul National.
Cu o temperata lipsa de modestie consider ca dupa o cariera de 40 de ani nu am reusit sa insel asteptarile marilor mei maestri si binefacatori, de care sunt mandru, pentru ca datorita lor si al tuturor acelora care au avut incredere in mine, am reusit sa devin unul din actorii importanti ai acestei tari.
Mi-am inceput cariera la teatrul din Piatra Neamt de unde in toamna anului 1965, la indemnul eminentului om de teatru si regizor CORNEL TODEA cu care lucrasem si la televiziune, m-am prezentat la concursul organizat de teatrul C. I. NOTTARA. – condus la acea vreme de coplesitoarea personaliste a lui HORIA LOVINESCU, dramaturg de-o originalitate aparte, cu o vasta cultura si o aleasa boierie in spirit si-n gesturi – concurs pe care l-am castigat. Venirea mea la teatrul Nottara a coincis si cu inceputurile unei perioade mai transparente si reformatoare in teatru, iar personalitatea fascinanta a lui H. Lovinescu a reusit sa atraga de partea lui un numar impresionant de tinere talente cu care alaturi de cei mai varstnici si carora le purta un respect senorial, a format un suflu nou si destul de liberal pentru acele vremuri; in acest climat si sub atenta lui obladuire m-am format si dezvoltat ca artist.
Cu toate ca m-am pensionat in 1996 am ramas devotat acestui teatru, nu numai pentru izbanzile care le-am avut pe scena lui sau in turneele internationale in care l-am reprezentat, ci mai ales pentru Lovinescu care m-a iubit si m-a aparat ca un parinte.
Cu varsta si mai ales dupa Decembrie ’89, fiindca mai inainte nu fusesem acceptat, am primit sa fiu profesor asociat: la A.T.F. intre anii 1990 – 1994. si la facultatea Hyperion, intre anii 1996 – 2000., activitate din care m-am retras din acuza degradarii invatamintului de specialitate.
Crezand cu toata fiinta si motivat de experienta tineretii mele, dupa ’89 m-am angajat in activitatea civica si apoi cea politica – membru fondator al Aliantei Civice si apoi membru fondator al P.A.Civice pentru care am candidat si am fost ales senator de Ilfov in legislatura 1992 – 1996 – dar din pacate si aceasta experienta m-a dezamagit si astfel m-am retras definitiv din viata politica, preferand sa ma intorc la indeletnicirile mele fundamentale: arta actorului si scrisul.
Sunt autor a cinci volume de versuri: Casca de foc, Iris, Statui in iarba, Soimul in iarna, Efectul de sera si al unui volum sinteza, plus inedite, publicat in colectia Poeti Contemporani la editura Eminescu sub titlul: Soimul in Iarna.
Am publicat schite, eseuri si articole de specialitate si atitudine civica ; autor a mai multor scenarii de film si TV : „ Enigma din Testament" – dupa nuvela „ Morminte" de M. Sadoveanu; „Inelul cu Briliant" – dupa romanul „Amandoi" de L. Rebreanu ; „Crocodilul" dupa Dostoevski, etc.
Membru al UNITER si al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar ca urmare a detentiei mele sunt si membru al AFDPR. Am dat viata la o galerie insemnata de personaje (roluri principale) din dramaturgia nationala si universala, clasica, moderna si contemporana, in teatru, in cinematografie, televiziune si la radio.
Am lucrat cu cei mai importanti regizori:
In Teatru: George Rafael, Cornel Todea, Dinu Cernescu, Dan Nasta, Sanda Manu, Sorana Coroama, Mircea Marosin, Petrica Ionescu, Dan Micu, Alexa Visarion, Lucian Giurchescu, Anca Ovanez, Alexandru Dabija, Alex. Bocanet, Mihai Berechet, Ion Cojar, Tudor Marascu, Mircea Cornisteanu, Ion Olteanu, etc.
In Televiziune: Radu Penciulescu, Andrei Bradeanu, Al. Miron, Miron Niculescu, Petre Sava Baleanu, Eugen Tudoran, Olimpia Arghir, Dan Necsulea, Silviu c., Sergiu Ionescu, etc.
In Cinematografie: Lucian Pintilie, Mircea Muresan, Andrei Blaier, Radu Gabrea, Gh. Turcu, Alex. Boiangiu, Calotescu, Eugen Petringenaru, etc.
Am jucat la Paris, Koln, Lisabona, Nancy, Kopenhaga, Helsinki, Praga, Bratislava, Belgrad, Atena, Salonic, Budapesta, Moskova, Sankt Petersburg, Luxemburg, Sofia si Plovdiv, Mexico, Guanahato, Morelia si Vera Cruz, etc.
Sunt laureat al mai multor premii din tara si strainatate: Premiul A.T.M. si al critici: in 1980, 1982, 1984, 1986; laureat al festivalului de film de la "Lucarno" cu filmul Prea mic pentru un razboi atat de mare; laureat al festivalurilor de teatru de la Nancy 1969 – Franta, Arhus 1970 – Danemarka, Guanahato 1978 – Mexic, Plovdiv 1999 – Bulgaria (cu Le Negres de Gean Genes in regia lui Frank Hofman - Teatrul National din Luxemburg).
M-am bucurat de aprecieri elogioase aparute in ziare de prestigiu din strainatate: ** Le Monde – 24 Aprilie 1969: „ Hazardul a vrut ca in aceasta seara trupa teatrului NOTTARA din Bucuresti sa prezinte “ Escurial “ de Ghelderode. Dintr-odata actori adevarati jucau un teatru adevarat, un curent a strabatut sala si aplauzele au izbucnit.( B. Poirot-Delpech ) „ ; Le Figaro Litteraire nr. 1200 – 5-12 Mai 1969: „ Cei doi actori ( st. Radof si st. Iordache ) care apareau in Escurial de Ghelderode, au dat o lectie de teatru de o forta si de o calitate exceptionala." ; Helsingin Sanomat – 23 Septembrie 1970 : „ Teatrul romanesc ne-a trezit un interes aparte. Stefan Radof este un actor deosebit, jocul lui a fost dinamic, o prezenta scenica puternica si plina de vigoare. Posibilitatile de comunicare au fost variate si complexe, expresivitatea verbala si fizica reusind sa suplineasca neintelegerea limbi. „** Acestea au fost cronicele de inceput a carierei mele.
Insiruirea rolurilor jucate mi s-ar parea intr-un fel absurda si neconcludenta, atata vreme cit ele au fost cuprinse in cronicile vremii care pot fi consultate, altminteri ar face obiectul unui studiu de specialitate pe care, daca timpul imi va acorda sansa, l-as putea realiza. In rest, toate cele de mai sus le-am declarat pe propria-mi raspundere.
Pe data de 6 decembrie 2004, prin decret prezidential, am fost decorat cu inalta distinctie "Steaua Romaniei – in grad de Cavaler" de catre Presedintele Romaniei.
Stefan Radof a incetat din viata la 28 martie 2012.
Ma numesc RADOF STEFAN si m-am nascut la 1 decembrie 1934 in comuna Buftea, judetul Ilfov si sunt fiul lui ION RADOF sau IOAN RADOV (tatal meu s-a nascut in Basarabia, in comuna Cot-Chitai, Ismail, judetul Cetatea Alba) si al MARIEI RADOF, nascuta NICOLAE in comuna Butimanu, Racari, judetul Ilfov, ambii decedati.
Tatal meu a fost mic negustor in Bucuresti pana in anul 1949 cind a fost obligat sa-si radieze firma din motive lesne de inteles. In 1952 este arestat pe strada de securitate si condamnat politic de Tribunalul Militar - Bucuresti la doi ani munca silnica – canal… Dupa liberare devine muncitor la “Flacara Rosie", apoi pensionar pana in anul 1990 cind a decedat. N-a fost membru al nici unui partid.
Mama a fost secretara steno-dactilografa in Ministerul de Razboi din 1941 pana in 1948 cind a fost data afara. Lucreaza sporadic pe unde poate si traumatizata de arestarea tatalui, apoi a mea se imbolnaveste foarte grav, dupa care sufera o operatie care-i va subrezi definitiv sanatatea. Se pensionaza medical in 1958 iar in 1974 moare, la numai 58 de ani. N-a fost membra a nici unui partid.
Am avut o copilarie relativ fericita pana la varsta de 15 ani: scoala primara am facut-o la scoala Parohiala – catolica “ Sfantul Iosif “ din Bucuresti apoi pana la reforma invatamintului de trista amintire, am urmat cursul inferior al “Colegiului National Sfantul Sava“de unde am fost indrumati conform noilor directive, binenteles doar o parte din noi, catre scolile profesionale. La sugestia naiva a tatei m-am inscris la una comerciala, nutrea convingerea ca si in comunism “negustoria va fi tot negustorie". A murit cu speranta ca va putea fi iarasi negustor, la trei luni dupa “ Decembrie ’89 " a facut infarct, de bucurie sau de necaz, nu stiu.
Dupa un examen de diferenta, aprobat de Ministerul Invatamintului, am urmat si absolvit in 1952 ultimii doi ani ai “ scolii Medii de Comert Exterior Nr. 2 “ din Bucuresti, dupa care am fost repartizat ca functionar la “B.N.R.- Ploiesti – filiala Puchenii Mosneni"; de facultate nici nu putea fi vorba, eram cineva, aveam dosar serios, tata era la canal si ca urmare la 3 Martie 1953 am fost arestat, tot de securitate, judecat si condamnat de Tribunalul Militar – teritorial 2 la cinci ani munca silnica, pentru uneltire impotriva oranduirii de stat. Acum cind imi amintesc despre ce capete de acuzare a fost vorba, ma umfla rasul, atunci insa, in noaptea cind m-au arestat, mi-au iesit primele fire de par alb. Tata era la canal iar mama era bolnava, fara serviciu si singura…Dupa venirea tatei de la canal - cu chiu cu vai, obtinem un recurs care in mod surprinzator este aprobat. Mai tarziu ne-am dat seama ca de fapt era logic fiindca prin Conventia de la Geneva din Mai 1955 o parte din copiii si tinerii arestati( intre 15 si 20 de ani ) am si fost amnistiati.
Cu toata amnistia, interdictiile condamnarii totusi functionau: Asa de pilda am facut armata la detasamentele de munca ale D.G.S.M ( un fel de lagare de munca ) iar dupa liberare, in 1958 – am avut prima tentativa de a intra la Institutul de Teatru ( inca nu-i spunea I.L.Caragiale ) unde dupa trei saptamani am fost descoperit si exmatriculat. M-am angajat ca manipulator de marfuri si ambalaje ( hamal ) la O.C.L. Alimentara 23 August in halele Obor, apoi functionar comercial, unde am stat pana in toamna anului 1960 cind, in sfarsit, am fost admis la Institutul de Teatru, dar prin garantia politica a maestrului Radu Beligan, care fusese profesorul meu in prima tentativa si a rectorului facultatii: maestrul COSTACHE ANTONIU – la clasa caruia am si absolvit in 1964.
M-am casatorit cu actuala doamna: DOINA RADOF – nascuta HOSSU in anul 1962, profesoara de fizico – matematici, actualmente pensionara si care, de peste 40 de ani, ma invaluie cu dragostea si devotamentul sau. Nu a fost membra a nici unui partid.
Cum se arata, dupa sansele care mi le-a oferit viata si dupa imprejurari, am practicat mai multe meserii, daca le pot numi astfel: hamal, vanzator, functionar, decorator, contabil si abia destul de tarziu, la 30 de ani, am reusit sa-mi realizez visul care s-a infiripat inca de pe vremea cind eram elev al Colegiului National Sfantul Sava si unde, imediat dupa razboi, in sala acestui liceu functiona Teatrul National.
Cu o temperata lipsa de modestie consider ca dupa o cariera de 40 de ani nu am reusit sa insel asteptarile marilor mei maestri si binefacatori, de care sunt mandru, pentru ca datorita lor si al tuturor acelora care au avut incredere in mine, am reusit sa devin unul din actorii importanti ai acestei tari.
Mi-am inceput cariera la teatrul din Piatra Neamt de unde in toamna anului 1965, la indemnul eminentului om de teatru si regizor CORNEL TODEA cu care lucrasem si la televiziune, m-am prezentat la concursul organizat de teatrul C. I. NOTTARA. – condus la acea vreme de coplesitoarea personaliste a lui HORIA LOVINESCU, dramaturg de-o originalitate aparte, cu o vasta cultura si o aleasa boierie in spirit si-n gesturi – concurs pe care l-am castigat. Venirea mea la teatrul Nottara a coincis si cu inceputurile unei perioade mai transparente si reformatoare in teatru, iar personalitatea fascinanta a lui H. Lovinescu a reusit sa atraga de partea lui un numar impresionant de tinere talente cu care alaturi de cei mai varstnici si carora le purta un respect senorial, a format un suflu nou si destul de liberal pentru acele vremuri; in acest climat si sub atenta lui obladuire m-am format si dezvoltat ca artist.
Cu toate ca m-am pensionat in 1996 am ramas devotat acestui teatru, nu numai pentru izbanzile care le-am avut pe scena lui sau in turneele internationale in care l-am reprezentat, ci mai ales pentru Lovinescu care m-a iubit si m-a aparat ca un parinte.
Cu varsta si mai ales dupa Decembrie ’89, fiindca mai inainte nu fusesem acceptat, am primit sa fiu profesor asociat: la A.T.F. intre anii 1990 – 1994. si la facultatea Hyperion, intre anii 1996 – 2000., activitate din care m-am retras din acuza degradarii invatamintului de specialitate.
Crezand cu toata fiinta si motivat de experienta tineretii mele, dupa ’89 m-am angajat in activitatea civica si apoi cea politica – membru fondator al Aliantei Civice si apoi membru fondator al P.A.Civice pentru care am candidat si am fost ales senator de Ilfov in legislatura 1992 – 1996 – dar din pacate si aceasta experienta m-a dezamagit si astfel m-am retras definitiv din viata politica, preferand sa ma intorc la indeletnicirile mele fundamentale: arta actorului si scrisul.
Sunt autor a cinci volume de versuri: Casca de foc, Iris, Statui in iarba, Soimul in iarna, Efectul de sera si al unui volum sinteza, plus inedite, publicat in colectia Poeti Contemporani la editura Eminescu sub titlul: Soimul in Iarna.
Am publicat schite, eseuri si articole de specialitate si atitudine civica ; autor a mai multor scenarii de film si TV : „ Enigma din Testament" – dupa nuvela „ Morminte" de M. Sadoveanu; „Inelul cu Briliant" – dupa romanul „Amandoi" de L. Rebreanu ; „Crocodilul" dupa Dostoevski, etc.
Membru al UNITER si al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar ca urmare a detentiei mele sunt si membru al AFDPR. Am dat viata la o galerie insemnata de personaje (roluri principale) din dramaturgia nationala si universala, clasica, moderna si contemporana, in teatru, in cinematografie, televiziune si la radio.
Am lucrat cu cei mai importanti regizori:
In Teatru: George Rafael, Cornel Todea, Dinu Cernescu, Dan Nasta, Sanda Manu, Sorana Coroama, Mircea Marosin, Petrica Ionescu, Dan Micu, Alexa Visarion, Lucian Giurchescu, Anca Ovanez, Alexandru Dabija, Alex. Bocanet, Mihai Berechet, Ion Cojar, Tudor Marascu, Mircea Cornisteanu, Ion Olteanu, etc.
In Televiziune: Radu Penciulescu, Andrei Bradeanu, Al. Miron, Miron Niculescu, Petre Sava Baleanu, Eugen Tudoran, Olimpia Arghir, Dan Necsulea, Silviu c., Sergiu Ionescu, etc.
In Cinematografie: Lucian Pintilie, Mircea Muresan, Andrei Blaier, Radu Gabrea, Gh. Turcu, Alex. Boiangiu, Calotescu, Eugen Petringenaru, etc.
Am jucat la Paris, Koln, Lisabona, Nancy, Kopenhaga, Helsinki, Praga, Bratislava, Belgrad, Atena, Salonic, Budapesta, Moskova, Sankt Petersburg, Luxemburg, Sofia si Plovdiv, Mexico, Guanahato, Morelia si Vera Cruz, etc.
Sunt laureat al mai multor premii din tara si strainatate: Premiul A.T.M. si al critici: in 1980, 1982, 1984, 1986; laureat al festivalului de film de la "Lucarno" cu filmul Prea mic pentru un razboi atat de mare; laureat al festivalurilor de teatru de la Nancy 1969 – Franta, Arhus 1970 – Danemarka, Guanahato 1978 – Mexic, Plovdiv 1999 – Bulgaria (cu Le Negres de Gean Genes in regia lui Frank Hofman - Teatrul National din Luxemburg).
M-am bucurat de aprecieri elogioase aparute in ziare de prestigiu din strainatate: ** Le Monde – 24 Aprilie 1969: „ Hazardul a vrut ca in aceasta seara trupa teatrului NOTTARA din Bucuresti sa prezinte “ Escurial “ de Ghelderode. Dintr-odata actori adevarati jucau un teatru adevarat, un curent a strabatut sala si aplauzele au izbucnit.( B. Poirot-Delpech ) „ ; Le Figaro Litteraire nr. 1200 – 5-12 Mai 1969: „ Cei doi actori ( st. Radof si st. Iordache ) care apareau in Escurial de Ghelderode, au dat o lectie de teatru de o forta si de o calitate exceptionala." ; Helsingin Sanomat – 23 Septembrie 1970 : „ Teatrul romanesc ne-a trezit un interes aparte. Stefan Radof este un actor deosebit, jocul lui a fost dinamic, o prezenta scenica puternica si plina de vigoare. Posibilitatile de comunicare au fost variate si complexe, expresivitatea verbala si fizica reusind sa suplineasca neintelegerea limbi. „** Acestea au fost cronicele de inceput a carierei mele.
Insiruirea rolurilor jucate mi s-ar parea intr-un fel absurda si neconcludenta, atata vreme cit ele au fost cuprinse in cronicile vremii care pot fi consultate, altminteri ar face obiectul unui studiu de specialitate pe care, daca timpul imi va acorda sansa, l-as putea realiza. In rest, toate cele de mai sus le-am declarat pe propria-mi raspundere.
Pe data de 6 decembrie 2004, prin decret prezidential, am fost decorat cu inalta distinctie "Steaua Romaniei – in grad de Cavaler" de catre Presedintele Romaniei.
Stefan Radof a incetat din viata la 28 martie 2012.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.