Din aceeasi categorie
|
Decalajului intre Pastele ortodox si Pastele catolic 1.168 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata intr-un sat transilvanean 530 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Legenda vascului 794 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Spargerea Codului Shakespeare ep 3 313 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gheorghe Gheorghiu-Dej-Ginel Placinteanu 1.395 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Aegis Defense Services 249 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
O Istorie a Naturii (Geneza 2/4) 1.363 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
20 de locuri pierdute descoperite in munti 139 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Salvador Dali 1.018 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Actium 445 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Hattusa
| Adaugat de Cozana | 02.12.2013 |  Adauga
la favorite |
693 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteHattusa a fost capitala statului antic al poporului hitit (zis si „imperiul hitit"). Ruinele orasului antic se afla in provincia Corum din Anatolia, langa satul Bogazkale (fost Bogazkoy), la limita nordica a tinutului antic anatolian Cappadocia.
Asezarile cele mai timpurii din zona orasului Hattusa au aparut in halkolitic, in mileniul al VI-lea i.Hr. si au dainuit pina in epoca bronzului timpuriu. Populatia bastinasa a intemeiat aici asezarea cu numele Hattus. In mileniul II i.Hr. la marginea localitatii a aparut o colonie de negustori asirieni, care se ocupau de comertul local cu Mesopotamia. Prin intermediul lor a fost adoptat scrisul in Anatolia.
In acea epoca, pe inaltimea de la Buyukkale (numele actual, turc, al locului) a fost edificata o fortareata pentru apararea de eventuali agresori din exterior. In primele secole ale mileniului al II-lea i.Hr. au avut loc diverse conflicte intre principii populatiei autohtone, hatticii, si grupul etnic al hititilor, imigrat, care incerca sa-si extinda puterea politica. Arheologii au descoperit urme ale unui mare incendiu care a avut loc in jurul anului 1700 i.Hr. si care a cauzat mari distrugeri. Evenimentul este mentionat intr-un text redactat in scrierea cuneiforma. Potrivit acestui izvor, regele Anitta din Kussara relateaza ca l-a infrant pe regele Piiusti din Hattus si ca i-a distrus orasul. Anitta blestema Hattus si anunta edificarea centrului sau negustoresc la 160 km departare, la sud-est, in orasul Kanes (sau Nesa), care ajunsese sa aiba mare importanta si influenta intre coloniile comerciale asiriene.
Hattusa a fost recolonizata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea i.Hr. Printul hitit Labarna I (1565-1540 i.Hr.) si-a construit resedinta aici, dupa care si-a pus numele Hattusili, „cel din Hattusa". Aceasta reprezinta inceputul istoriei capitalei hititilor, Hattusa, si a dinastiei regale hitite, din care sunt cunoscuti 27 de mari regi.
Hattusa avea insemnatate majora si pe plan religios, ca oras al zeilor si templelor. In orasul central de sus au fost descoperite resturile mai multor temple. Portile orasului erau ornate cu figuri sacrale, lei, sfincsi si figura in basorelief a unei zeitati. Arheologii presupun ca fragmentele faceau parte dintr-o instalatie conceputa ca strada reprezentativa dedicata unor procesiuni rituale. Pana in prezent, suprafetele rezidentiale si ale atelierelor mestesugaresti explorate arheologic sunt mici.
Descoperirile arheologice releva ca hititii au practicat cultivarea unor cereale (mai ales orz si grau cu un singur bob, Triticum monocoecum), a mazarii, lintei, inului etc. Trei mari silozuri provin din epoca timpurie a hititilor in zona. Pe inaltime, in resturile citadelei, au fost descoperite mai multe oseminte de cerb. Se presupune ca aristocratia se indeletnicea, in scopuri distractive, cu vanatoarea.
Ramasitele capitalei hitite Hattusa au fost descoperite in 1834 de calatorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasa central-anatoliana, dar care nu a fost in masura sa incadreze corect ruinele. Texier a documentat si schitat ruinele de langa stanca sacrala numita pe turceste Yazilikaya (Iazilikaia), devenita celebra prin scena asa-zisei «procesiuni a zeilor». In deceniile urmatoare, locurile au fost vizitate de alti cercetatori, intre care francezul E. Chantre, care a facut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich Barth si Otto Puchstein.
Primul cercetator care a avansat ipoteza ca este vorba de capitala hitita Hattusa a fost asirologul berlinez, expert in scrierea cuneiforma, Hugo Winckler. In 1906, din insarcinarea societatii Deutsche Orient-Gesellschaft (Societatea germana pentru Orient), Winckler si arheologul turc (de origine greaca) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de sapaturi arheologice. Cercetarile au continuat cu urmatoarele serii de sapaturi in 1907 si 1911-1912, in cadrul carora au fost dezgropate circa zece mii de tablite de lut cu o multime de inscriptii. Dupa primul razboi mondial, lucrarile au fost reluate abia in 1931, coordonator fiind Kurt Bittel.
Winckler si ulterior Bittel au gasit arhive, pe tablite de lut, ale regilor hititi, intre altele corespondenta internationala a acestora. Astfel, Winkler a gasit documentul tratatului de pace incheiat intre faraonul Ramses II si regele hitit Hattusili al III-lea, versiune redactata in akkadiana - cel mai vechi tratat de pace pastrat din istorie.
Coordonatori ai santierelor arheologice ulterioare, cercetarile continuand si astazi, au fost Peter Neve (din 1978), Jurgen Seeher (din 1994) si Andreas Schachner (din 2006). Principalele cercetari au loc asadar sub egida Institutului German de Arheologie (Deutsches Archaologisches Institut|Deutsche Archaologische Institut - DAI). Anual sunt descoperite texte noi. Lucratorii institutului au efectuat dupa anul 2000 lucrari importante de reconstituire si consolidare in privinta unor segmente din instalatia de fortificatie. Arheologii au dezvoltat procedee de confectionare a materialului de constructie care sa emuleze cat mai fidel materialul antic si tehnicile de lucru. Cartiere intregi asteapta sa fie explorate, iar mormintele regale inca nu au fost descoperite. Fragmente din sistemul de conducte pentru apa potabila, construit cu patru milenii in urma, sunt in stare de functiune si astazi.
Hattusa a fost trecuta in 1986 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Din 2001, arhivele pe tablite de lut inscritionate cu semne cuneiforme, expuse la Muzeul de Arheologie din Istanbul si la Muzeul Civilizatiei Anatoliene din Ankara, au fost de asemeni incluse pe lista UNESCO.
Asezarile cele mai timpurii din zona orasului Hattusa au aparut in halkolitic, in mileniul al VI-lea i.Hr. si au dainuit pina in epoca bronzului timpuriu. Populatia bastinasa a intemeiat aici asezarea cu numele Hattus. In mileniul II i.Hr. la marginea localitatii a aparut o colonie de negustori asirieni, care se ocupau de comertul local cu Mesopotamia. Prin intermediul lor a fost adoptat scrisul in Anatolia.
In acea epoca, pe inaltimea de la Buyukkale (numele actual, turc, al locului) a fost edificata o fortareata pentru apararea de eventuali agresori din exterior. In primele secole ale mileniului al II-lea i.Hr. au avut loc diverse conflicte intre principii populatiei autohtone, hatticii, si grupul etnic al hititilor, imigrat, care incerca sa-si extinda puterea politica. Arheologii au descoperit urme ale unui mare incendiu care a avut loc in jurul anului 1700 i.Hr. si care a cauzat mari distrugeri. Evenimentul este mentionat intr-un text redactat in scrierea cuneiforma. Potrivit acestui izvor, regele Anitta din Kussara relateaza ca l-a infrant pe regele Piiusti din Hattus si ca i-a distrus orasul. Anitta blestema Hattus si anunta edificarea centrului sau negustoresc la 160 km departare, la sud-est, in orasul Kanes (sau Nesa), care ajunsese sa aiba mare importanta si influenta intre coloniile comerciale asiriene.
Hattusa a fost recolonizata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea i.Hr. Printul hitit Labarna I (1565-1540 i.Hr.) si-a construit resedinta aici, dupa care si-a pus numele Hattusili, „cel din Hattusa". Aceasta reprezinta inceputul istoriei capitalei hititilor, Hattusa, si a dinastiei regale hitite, din care sunt cunoscuti 27 de mari regi.
Hattusa avea insemnatate majora si pe plan religios, ca oras al zeilor si templelor. In orasul central de sus au fost descoperite resturile mai multor temple. Portile orasului erau ornate cu figuri sacrale, lei, sfincsi si figura in basorelief a unei zeitati. Arheologii presupun ca fragmentele faceau parte dintr-o instalatie conceputa ca strada reprezentativa dedicata unor procesiuni rituale. Pana in prezent, suprafetele rezidentiale si ale atelierelor mestesugaresti explorate arheologic sunt mici.
Descoperirile arheologice releva ca hititii au practicat cultivarea unor cereale (mai ales orz si grau cu un singur bob, Triticum monocoecum), a mazarii, lintei, inului etc. Trei mari silozuri provin din epoca timpurie a hititilor in zona. Pe inaltime, in resturile citadelei, au fost descoperite mai multe oseminte de cerb. Se presupune ca aristocratia se indeletnicea, in scopuri distractive, cu vanatoarea.
Ramasitele capitalei hitite Hattusa au fost descoperite in 1834 de calatorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasa central-anatoliana, dar care nu a fost in masura sa incadreze corect ruinele. Texier a documentat si schitat ruinele de langa stanca sacrala numita pe turceste Yazilikaya (Iazilikaia), devenita celebra prin scena asa-zisei «procesiuni a zeilor». In deceniile urmatoare, locurile au fost vizitate de alti cercetatori, intre care francezul E. Chantre, care a facut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich Barth si Otto Puchstein.
Primul cercetator care a avansat ipoteza ca este vorba de capitala hitita Hattusa a fost asirologul berlinez, expert in scrierea cuneiforma, Hugo Winckler. In 1906, din insarcinarea societatii Deutsche Orient-Gesellschaft (Societatea germana pentru Orient), Winckler si arheologul turc (de origine greaca) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de sapaturi arheologice. Cercetarile au continuat cu urmatoarele serii de sapaturi in 1907 si 1911-1912, in cadrul carora au fost dezgropate circa zece mii de tablite de lut cu o multime de inscriptii. Dupa primul razboi mondial, lucrarile au fost reluate abia in 1931, coordonator fiind Kurt Bittel.
Winckler si ulterior Bittel au gasit arhive, pe tablite de lut, ale regilor hititi, intre altele corespondenta internationala a acestora. Astfel, Winkler a gasit documentul tratatului de pace incheiat intre faraonul Ramses II si regele hitit Hattusili al III-lea, versiune redactata in akkadiana - cel mai vechi tratat de pace pastrat din istorie.
Coordonatori ai santierelor arheologice ulterioare, cercetarile continuand si astazi, au fost Peter Neve (din 1978), Jurgen Seeher (din 1994) si Andreas Schachner (din 2006). Principalele cercetari au loc asadar sub egida Institutului German de Arheologie (Deutsches Archaologisches Institut|Deutsche Archaologische Institut - DAI). Anual sunt descoperite texte noi. Lucratorii institutului au efectuat dupa anul 2000 lucrari importante de reconstituire si consolidare in privinta unor segmente din instalatia de fortificatie. Arheologii au dezvoltat procedee de confectionare a materialului de constructie care sa emuleze cat mai fidel materialul antic si tehnicile de lucru. Cartiere intregi asteapta sa fie explorate, iar mormintele regale inca nu au fost descoperite. Fragmente din sistemul de conducte pentru apa potabila, construit cu patru milenii in urma, sunt in stare de functiune si astazi.
Hattusa a fost trecuta in 1986 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Din 2001, arhivele pe tablite de lut inscritionate cu semne cuneiforme, expuse la Muzeul de Arheologie din Istanbul si la Muzeul Civilizatiei Anatoliene din Ankara, au fost de asemeni incluse pe lista UNESCO.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.