Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Nascut Iraclie Golembiovski (Golemb, Galamb=porumbei), acesta din urma isi schimba numele de familie in Porumbescu in 1881.
Ciprian Porumbescu se naste la 14 octombrie 1853, la Sipotele Sucevei, intr-o casa modesta de tara, ca fiu al Emiliei si al preotului Iraclie Golembiovski. Viitorul compozitor va utiliza la inceput numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioada Golembiovski-Porumbescu si mai apoi, Porumbescu.
Din cauza saraciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicala continua si completa. A inceput studiul muzicii la Suceava si Cernauti, unde conduce corul Societatii Culturale „Arboroasa". In anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Manastirii Putna, la festivitati, alaturi de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu si altii, participa si tanarul Ciprian Porumbescu, uimind asistenta cu minunatul sau cantec de vioara.
Apoi, cu ocazia unei burse, isi continua studiile la „Konservatorium fur Musik" din Viena, unde dirijeaza corul Societatii Studentesti „Romania Juna". Aici va scoate, in anul 1880, colectia de douazeci de piese corale si cantece la unison, reunite in „Colectiune de cantece sociale pentru studentii romani" („Cantecul gintei latine", „Cantecul tricolorului", „Imnul unirii - Pe-al nostru steag"), prima lucrare de acest gen din literatura noastra.
Dupa aceasta perioada, urmeaza cea mai frumoasa etapa a vietii sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou", piesa in doua acte scrisa de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului in 12 si 23 martie, pe aceeasi scena. In acelasi an, opereta este montata si la Oravita.
Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politica, timp in care a scris piesele sale cele mai valoroase. Printre lucrarile sale se numara „Rapsodia romana pentru orchestra", „Serenada", „La malurile Prutului", „Altarul Manastirii Putna", „Inima de roman", „Gaudeamus Igitur", „Oda ostasilor romani" si altele.
Ciprian Porumbescu se stinge din viata in casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu in onoarea marelui compozitor, sub ochii tatalui sau si ai surorii sale, Marioara pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoza.
Mormantul lui Ciprian Porumbescu se afla in cimitirul satului Stupca, in apropiere de altarul Bisericii Sfantul Dumitru. El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din judetul Suceava din anul 2004, avand codul SV-IV-m-B-05697. [4] Intreaga sa creatie muzicala se incadreaza in sfera curentului romantic; manifestand in totalitate elemente tehnice si de expresivitate ale acestui curent. In lucrarile sale, Porumbescu insereaza tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, in care afiseaza o serie de trairi personale, ganduri si idei, ce doar in acest mod pot fi auzite
inceput studiul muzicii la Suceava si Cernauti, apoi a continuat la „Konservatorium fur Musik und darstellende Kunst" in Viena, cu Anton Bruckner si Franz Krenn. In aceasta perioada il frecventeaza, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care se perfectioneaza, in particular, la teoria muzicii. Intre 1873 si 1877 a studiat teologia ortodoxa la Cernauti.
A fost unul dintre cei mai faimosi compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrari sunt: „Balada pentru vioara si orchestra" op. 29, opereta „Crai nou" pusa in scena pentru prima data in sala festiva a Gimnaziului Romanesc din Brasov (astazi Colegiul National „Andrei Saguna"), unde pentru scurta vreme a fost profesor de muzica (1881-1883).
In plus, a compus muzica pentru celebrul cantec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire", muzica ce este folosita astazi si de catre Albania pentru imnul national „Hymni i Flamurit". De asemenea, a scris si melodia fostului imn al Romaniei, Trei culori.
A murit la 29 de ani in Stupca, acum acest sat fiind numit in onoarea sa Ciprian Porumbescu.