Michael Faraday (22 septembrie 1791-25 august 1867) a fost un fizician si chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy.
In fizica face cercetari importante privind cunoasterea electromagnetismului si dezvoltarea aplicatiilor acestuia.
Isi propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiente pe care le incepe in anul 1821, terminandu-le cu succes in anul 1831. Experientele lui completeaza cercetarile fizicianului si matematicianului francez Andre Marie Ampere referitoare la fortele electromagnetice, reusind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric intr-un camp magnetic. Practic descopera principiul de functionare a motorului electric cu magneti permanenti.
In anul 1831 descopera inductia electromagnetica, reusind sa realizeze conversia electromecanica a energiei si sa enunte Legea inductiei electromagnetice.
Faraday arata dupa o serie de experimentari ca electricitatea se obtine prin inductie, prin frecare, pe cale chimica sau termoelectrica.
A propus reprezentarea campului magnetic prin linii de forta (sau linii de camp) si arata ca actiunile electrice si magnetice se transmit din aproape in aproape, cu viteza finita. Combate astfel conceptia mecanicista conform careia aceste actiuni se transmit la distanta instantaneu cu viteza infinita, independent de mediu, dupa modelul mecanic al fortelor de gravitatie.
Faraday arata ca notiunile de camp electric si camp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existenta a materiei, stau la baza interpretarii materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuatiile lui Maxwell.
Primele cercetari in domeniul chimiei, duce la descoperirea benzenului in gudronul din huila, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie si racire, cu care a putut sa lichefieze aproape toate gazele cunoscute in acel timp. In 1833 enunta legea electrolizei, lege ce sta la baza electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeni studiind proprietatile magnetice ale substantelor,introduce termenii de diamagnetism si paramagnetism.
A elaborat teoria electrizarii prin influenta si principiul ecranului electrostatic (sau cusca lui Faraday), enuntand astfel legea consevarii sacinii electrice (1843). Mai tarziu, in 1846, arata ca energia electrostatica este localizata in dielectrici.
Ultimele sale cercetari arata actiunea campului electric asupra luminii polarizate sau efectul de polarizare rotatorie a luminii in camp magnetic.
Ca pretuire a cercetarilor sale si a contributiei sale in fizica, denumirea unitatii de capacitate se numeste "Farad", iar numarul care exprima cantitatea de electricitate necesara depunerii prin electroliza a unui atom-gram dintr-un element - "constanta lui Faraday".