Avicenna (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic si cercetator al naturii siit de origine tadjic-persana. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia si psihologia. S-a nascut la 7 august 980, la Afshena, linga Buhara in Persia (acum in Uzbekistan) si a murit la Hamadan, in Iran, in august 1037.
Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel".
A scris peste 300 de lucrari, in parte pierdute. A dezvoltat in mod creator unele dintre elementele inaintate ale gindirii aristotelice. El afirma ca lumea exista dintotdeauna, ca si Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creatie, cum sustineau teologii ci ca o emanatie. A afirmat existenta unei legaturi indisolubile intre materie si miscare si a unei legitati naturale universale.
Avicenna a avut o contributie substantiala in domeniul stiintelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregatirea stiintei experimentale moderne. Opera sa medicala a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atit in Orient cit si in Occident.
Lucrarile sale au inceput sa fie traduse in latina in prima jumatate a secolului al XII-lea.
Destinul il aruncase pe Avicenna intr-una din tumultoasele perioade din istoria Iranului, cand noile elemente turcesti schimbau dominatia iraniana din Asia Centrala iar dinastiile locale iraniene incercau sa obtina o independenta politica fata de califatul abbasid de la Bagdad. Insa puterea de concentrare si inzestrarea intelectuala a lui Avicenna au fost intr-atat de puternice incat a fost capabil sa isi continuie munca de creatie, nelasandu-se deloc influentat de turbulentele exterioare.
.
A devenit medicul curtii regale, si s-a bucurat de aprecierea conducatorului pana intr-atat incat a fost numit vizir in doua randuri. Ca de obicei, a suferit de asemenea si reactiile politice si intrigile impotriva sa, fiind nevoit ca o vreme sa se ascunda; la un moment dat chiar a fost intemnitat.
In anul 1023, a fost nevoit sa fuga in Ispahan, unde si-a petrecut ultimii 14 ani din viata sub protectia emirului Alaaddowleh, care l-a insarcinat sa faca noi cercetari in domeniul astronomiei. Moare tot la Hamadan, in luna lui iunie (august, dupa alte surse istorice), anul 1037, pe cand avea doar 57 ani.