Construit la porunca lui Costache Gr. Sutu in deceniul patru al secolului al XIX-lea, Palatul Sutu a dominat, prin unicitatea arhitecturala, vreme de mai bine de o jumatate de veac, centrul cosmopolit al Bucurestilor. Impunatoarea cladire a ajuns, dupa 1875, centrul vietii mondene a Principatului si apoi a Regatului Romaniei. Balurile si seratele dansante organizate de Grigore Sutu atrageau intreaga protipendada a orasului, insusi Regele Carol I onora cu prezenta sa balurile de Revelion.
Om cu personalitate puternica, Costache Gr. Sutu a avut o existenta deloc lipsita de culoare atat in societatea timpului, cat si in viata privata. Ager la minte, incapatanat si suficient de instruit, a ocupat, inca de la varsta de 21de ani, functii importante in marile dregatorii. Jinduind, pare-se, si la Scaunul tarii, pe fondul unui caracter uneltitor, intaratat de imboldul unor razbunari personale izvorate din ofensa pricinuita de excluderea de pe lista alegatorilor, in toamna anului 1843 s-a implicat in complotul impotriva noului domnitor Gheorghe Voda Bibescu, ticluit la un an dupa demiterea silita a lui Alexandru Voda Ghica. Conspiratia pusa la cale de un grup de 21 de persoane urmarea atacul si asasinarea domnitorului intr-o padure aflata in stapanirea lui Costache Gr. Sutu.
Cu o atitudine asemanatoare, de fronda generata de nazuintele de domnie neimplinite, avea sa-si aduca participarea, prin impotrivire, si in timpul evenimentelor incheiate cu lovitura de stat a lui Cuza Voda, din 2 mai 1864, exprimandu-si cu fermitate parerea contra domnitorului si a ministrului sau, Mihail Kogalniceanu, nici mai mult nici mai putin decat solicitand interventia „preabiruitoarelor osti" ale Imperiului Otoman.
Daca in privinta aversiunii lui Sutu fata de domnitorul Cuza actiunile savarsite o valideaza in mod public, nici viceversa, procesele afective si atitudinea determinata de acestea nu erau de alta natura. Antipatia reciproca, dorinta coercitiva la adresa reactionarului Sutu, sau poate ingrijorarea pentru Scaunul domniei, i-au indus lui Cuza impresia unei lipse de masura si impertinenta in etalarea pe frontispiciul palatului a emblemei Sutulestilor.
Asemanatoare cu stema tarii, emblema familiei Sutu cuprindea cele doua elemente distinctive oficiale, vulturul Munteniei si zimbrul Moldovei. Intr-atat de mahnit a fost Cuza incat, conform spuselor lui Radu D. Rosetti, „a trimis vorba lui Sutu s-o dea jos. Dar beizadeaua, batos, n-a dat ascultare dorintii fostului colonel si-atunci Domnitorul a dat ordin pompierilor s-o smulga peste noapte. De necaz, Sutu a inlocuit-o cu un ornament inspirat de la Sublima Poarta". Blazonul de factura domneasca a fost reasezat in partea superioara a fatadelor edificiului la staruinta urmasilor lui Costache Gr. Sutu si din ingaduinta Regelui Carol I.
Nici in viata familiala comportamentul lui Costache Gr. Sutu nu s-a manifestat chiar sub semnul pioseniei conjugale, ci, mai degraba, al duplicitatii. Insurat de timpuriu, la numai 17 ani, cu Ruxandra Racovita, cea care-i adusese ca zeste proprietatea pe terenul unde s-a inaltat palatul, a fost simultan antrenat intr-o legatura extraconjugala cu Elisa Orbescu. Stranie potriveala, fiecare dintre ele i-a daruit pe parcursul vietii cate cinci copii, patru fete si doar cate un singur baiat.
Desi ii fusese oferit anterior spre folosinta, abia la 1875, dupa stingerea din viata a biv vel postelnicului Costache Gr. Sutu, palatul din Bucuresti, impreuna cu alte case si mosii, a intrat oficial in posesiunea unicului sau fiu legitim, Grigore Sutu.