Termenul telekinezie("miscarea la distanta") e o alternativa a psihokineziei(din Greaca ψυχή, "psyche", insemnand minte, suflet ori respiratie; sa κίνησις, "kinesis", insemnand miscare; altfel spus "miscarea cu puterea mintii"). Telekinezia e un fenomen paranormal care presupune influentarea unor elemente pur fizice(spatiu, timp) fara interventia unui element fizic. Telekinezia poate fi folosita pentru a muta ori a modifica starea fizica a unui obiect, ori pentru a influenta diferite sisteme tehnologice(semafoare, generatoare de numere etc). Scepticii afirma ca telekinezia nu exista cu adevarat si e doar o metoda de frauda, de inselatorie - asta chiar daca persoanele ce dobandesc aceste puteri vin cu explicatii ce au o baza reala solida.
Uneori, aparitiile spectrale cu un poltergeist sunt atribuite telekineziei, deplasarea obiectelor prin puterea mintii. Majoritatea acestor cazuri implica adolescenti, iar cercetatorii considera ca energia telekinetica ar putea fi legata de varsta pubertatii. Exista insa si exemple in care acest principiu nu se aplica. O gospodina din Rusia, Nina Kulagina, a devenit celebra in anii 1960 pentru ca avea puteri telekinetice. Kulagina a reusit sa deplaseze pe o masa mai multe obiecte de mici dimensiuni, intre care o verigheta si o sticla. S-au luat masuri de precautie pentru a se confirma ca Nina nu folosea, de pilda, fire sau magneti ascunsi, iar oamenii de stiinta au confirmat ca nici un fel de forta nu putea explica miscarile respective. Alte exemple de telekinezie includ indoirea unor obiecte de metal si prezicerea unor evenimente viitoare. In anii 1970, medium-ul israelian Uri Geller a uimit telespectatorii cu demonstratii in care indoia diverse obiecte de metal, cu puterea mintii. El sustinea de asemenea ca este capabil sa faca ceasurile spectatorilor sa se opreasca. Din pacate, Geller nu a repetat cu succes aceste actiuni si in conditii de laborator, iar criticii l-au discreditat rapid. Teoria ca telekinezia functioneaza cu ajutorul campurilor energetice, magnetice sau electrice, a fost formulata de cercetatori in 1934 si se mai bucura de credit si astazi. Majoritatea experientelor care implica telekinezie se produc, de obicei, accidental si sunt confundate cu alte tipuri de fenomene. Telekinezia e foarte populara in filme, in jocurile video ori in scrierile SF.