Victor Ion Popa (n. 29 iulie 1895, Calmatui, comuna Grivita, judetul Tutova, actualmente in judetul Galati; d. 30 martie 1946, Bucuresti) a fost un om de teatru si literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatica, regizorala si pedagogica, o contributie insemnata la evolutia teatrului romanesc dintre cele doua razboaie mondiale.
A fost un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de marele public precum si de critica literara:
Sfarleaza cu fofeaza;
Mesterul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (biografia lui Aurel Vlaicu, unul din pionierii aviatiei);
Velerim si Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub titlul Osanda cu Amza Pellea in rolul principal).
A urmat scoala primara la Calmatui, unde tatal sau era invatator. La Iasi urmeaza cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat „Costache Negruzzi", iar ultimele doua clase liceale la Liceul „National", pe care-l absolva in 1914. Debuteaza in literatura ca elev. Dupa terminarea liceului s-a inscris la Conservatorul iesean si, pentru un timp, la Facultatea de Drept; devine pedagog la Liceul Internat pentru a-si asigura situatia materiala.
1916 - 1917 - Urmeaza Scoala de ofiteri de rezerva si ia parte la luptele de la Oituz cu Regimentul 12 Infanterie din Barlad.
1917 - 1919 - Participa la sedintele cenaclului literar Academia Barladeana.
1918 - Actor al Teatrului National din Iasi.
1919 - S-a stabilit la Barlad (1919), revine apoi la Iasi unde se casatoreste cu Getta Kernbach.
1923 - Ajutor de pictor la Teatrul National din Bucuresti.
1925 - 1926 - Pictor scenograf, secretar literar.
1923 - 1924 - Secretar al Societatii Autorilor Dramatici.
1923 - 1924 - Activeaza in cadrul Gruparii teatrale „Atelier" si preda cursul de „Istoria Costumului si Decorului".
1924 - Director de scena la Teatrul Popular Bucuresti. Monteaza piese la Teatrele Nationale din Craiova si Cernauti.
1927 - 1929 - Director general al Teatrului National din Cernauti, perioada in care a montat 41 de premiere si reluari. Aici a creat primul teatru romanesc de papusi si marionete si a deschis un ciclu de auditii muzicale insotite de conferinte.
1929 - 1933 - Regizor la Teatrul „Regina Maria".
1933 - 1938 - Se dedica in exclusivitate scrisului.
1934 - Inspector delegat cu organizarea teatrului satesc.
1937 - Participa la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez.
1938 - Director al Teatrului Muncitoresc „Munca si Voie Buna", devenit „Lupta si lumina", apoi „Munca si lumina".
1939 - Trece la Teatrul din Sarindar.
1943 - Director al Oficiului National Cinematografic (O. N. C.).
1944 - Demisioneaza din postul de director al Teatrului „Munca si Voie Buna" si se angajeaza regizor la Sala „Comedia" a Teatrului National bucurestean.
1943 - 1944 - Profesor suplinitor la catedra de „Dictiune, drama si comedie" a Conservatorului din Bucuresti.
Piesele sale alterneaza intre tabloul idilic care face sa dispara contradictiile realitatii si drama sumbra, cu referire de critica sociala, cu final ce aluneca spre tragic. Pentru tematica se refugiaza in lumea burgheza, sateasca, viata pitoreasca, sau in linistea targului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat ca piesele sale au nevoie de cultivarea traditiei patriarhale, respectiv de combatarea arivismului si a prostiei.