Nicolae C. Ionescu, nascut la 16 iunie 1890, a fost un filosof, logician, pedagog si jurnalist roman, orientarea sa filosofica fiind denumita “trairism". Acest film documentar este o biografie a celui care, pe parcursul vietii, a adunat in jurul sau o serie de membri marcanti ai perioadei interbelice, precum Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu sau George Murnu. Este cunoscut, de asemenea, pentru legaturile sale romantice cu cateva din femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu, sotia muzicianului George Enescu, Elena Popovici-Lupa si pianista Cella Delavrancea.
Nae Ionescu s-a apropiat inca din timpul liceului de cercul socialist si cu aceasta ocazie l-a cunoscut pe Panait Istrati. In ultimul an de liceu a fost exmatriculat de la Liceul Balcescu din Braila, din cate se pare pentru republicanism national. Si-a terminat studiile la alt liceu, iar apoi a urmat Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, absolvind specializarea filosofie in 1912. Apoi a fost numit profesor la Liceul Matei Basarab din Capitala, iar dupa o vreme pleaca in Germania, la Gottingen, unde l-a prins Primul Razboi Mondial. Imediat s-a intors in tara, unde s-a casatorit cu Elena Margareta Fotino. In 1916 s-a intors in Germania, iar dupa intrarea Romaniei in razboi este inchis in lagarul Celle-Schloss, de unde a fost eliberat in 1917.
Doi ani mai tarziu, Nae Ionescu si-a sustinut doctoratul in filosofie la Universitatea din Munchen, iar in 1919 a revenit in Romania, dedicandu-se carierei didactice si jurnalistice. A fost arestat si inchis de mai multe ori din cauza convingerilor sale politice si a decedat din cauza unei boli de inima pe 15 martie 1940. Cariera sa jurnalistica este legata de publicatiile Noua Revista Romana, condusa de Constantin Radulescu-Motru, si Cuvantul, la care a colaborat cu Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Mihail Sebastian si Emil Cioran.