Din aceeasi categorie
|
Mircea Stefanescu - Procesul domnului Caragiale 1.858 vizite - 0 comentarii adaugat de paris |
||||||||||||||||||
|
Al optulea pacat - Tudor Musatescu -Teatru Radiofonic 1.638 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Mircea Stefanescu - Micul infern / Tetru TV / 108 min 2.636 vizite - 0 comentarii adaugat de pache |
||||||||||||||||||
|
Lorelei -Ionel teodoreanu 1.873 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
La Medeleni de Ionel Teodoreanu Piesa radiofonica 2.852 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Stele in lumina diminetii 1.824 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce zi frumoasa 1993 182 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Numele Trandafirului -Umberto Eco 1.390 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tren de placere - (I.L. Caragiale) - Comedie 50 minute 3.233 vizite - 0 comentarii adaugat de antonia |
||||||||||||||||||
|
In memoriam Marin Moraru 1.560 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Teatru, Spectacol
Apus de soare - Barbu Stefanescu Delavrancea
| Adaugat de Cozana | 30.07.2013 |  Adauga
la favorite |
1.320 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteBarbu Stefanescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucuresti, d. 29 aprilie 1918, Iasi) a fost un scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar de Bucuresti. Este tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea, precum si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania.
S-a nascut la 11 aprilie 1858, in mahalaua Delea-Noua, din bariera Vergului, Bucuresti, mezinul unei familii modeste. Tatal, Stefan "caruta-goala“, pe numele adevarat Stefan Tudorica Albu, era descendent din familia unor ciobani vrinceni, "stramutat in marginea Bucurestilor, in cautarea unei munci mai rodnice“, devenind carutas de grine pe traseul Bucuresti-Giurgiu si "staroste al carausilor din bariera". Tatal lui Delavrancea a fost improprietarit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Voda si M. Kogalniceanu: "Eu nu pot sa uit ca sunt copilul taranului clacas impropietarit la '64 ... Strabunii mei se pierd in haosul iobagilor, suferind cu ceilalti tarani deopotriva si lipsa, si foamea, si navalirile ...". Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era "fiica vaduvei Stana din Postravari, sat locuit de clacasi, de pe mosia familiei Filipescu".
Primii ani de viata si-i petrece in ulita Vergului, in tovarasia tatalui, ajuns la aproape 70 de ani: "Mi-aduc si acum aminte (as fi multumit daca n-ar fi decit o amintire) cum ma agatam de scurteica lui lunga si imblanita cu mirsa neagra si-l linguseam si-l mingiiam pe obraji si pe pletele-i rotunjite ca sa ma ia in caruta".
Parintii il dadura in primire diaconului Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, "sa-l invete slovele noi si sa citeasca". In clasa a II-a (1866) intra elev la Scoala de Baieti Nr. 4, unde il are invatator pe Spirache Danilescu, "om luminat", urmind ca in anul urmator sa treaca la Scoala Domneasca, pentru clasele a III-a si a IV-a. Studiaza cu invatatorii E. Becarian si Ion Vucitescu, in conditiile de rigoare ale internatului si ale scolii vechi in care se practicau pedepse aspre. In registrele matricole era trecut numele de Stefanescu Barbu.
Dupa cele patru clase primare, Barbu este inscris, dupa un an, ca bursier la Liceul "Sf. Sava", invata cu cei mai de seama profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Stefanescu), fiind remarcat pentru talentul si capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la "Sf. Sava" si imaginea adolescentului vibrind de pasiune vor fi evocate in nuvela Bursierul. Din aceasta perioada (1876 - 1877) dateaza si primele lui incercari literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept.
Adevarata "productie poetica a liceanului" poate fi identificata mai tirziu, in 1878. Dupa ce incepe sa publice versuri in ziarul Romania libera, in 1878 publica primul sau volum, placheta de poezii Poiana lunga. Amintiri, semnata doar cu prenumele Barbu, in traditia poeziei din primele decenii ale veacului, cu o buna primire din partea criticii, in revistele Viata literara, Romania libera, Familia. In 1882, Barbu Delavrancea isi trece examenul de licenta la Facultatea de Drept din Bucuresti, cu teza de licenta in drept Pedeapsa, natura si insusirile ei, pe care o publica in acelasi an, semnata Barbu G. Stefanescu. Gheorghe era bunicul dinspre partea tatalui: "Gheorghe Tudorica Albu din Sohatu".
Scriitorul isi va semna operele cu varianta definitiva Barbu Delavrancea (ortografiata la inceput "de la Vrancea", dupa acel tinut de mare originalitate etno-culturala, de care scriitorul se simtea foarte legat sufleteste). In perioada 1880 - 1882, Barbu Stefanescu publica in Romania libera foiletoanele intitutale Zig-Zag, semnind cu pseudonimul Argus. De acum dateaza si debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu Sultanica (Romania libera, 9 - 15 martie, 1883), semnata Argus. Dupa un scurt popas la Paris (1882 - 1884), pentru a-si desavirsi studiile juridice, Delavrancea publica in 1885 volumul de nuvele Sultanica.
Prozator si dramaturg, gazetar, avocat si orator, cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale in cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat in politica, ajunge in 1899 primar al Bucurestilor. Ramine in literatura, insa, intii de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca.
La 12 mai 1912, ca o apreciere a intregii sale activitati de prozator si dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Romane, urmind sa rosteasca, peste un an, alocutiunea omagiala. In sedinta festiva in fata plenului intrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rosteste discursul Din estetica poeziei populare, care va avea un ecou deosebit in lumea literara. In presa timpulului sunt reproduse ample fragmente, evidentiindu-se forta inedita a scriitorului de a argumenta intreaga complexitate a creatiei populare.
Multumind cu modestie membrilor inaltului for cultural, autorul dramei Apus de soare apreciaza activitatea literara a altor colegi de generatie.
La 29 aprilie 1918 scriitorul moare la Iasi si este inmormantat la Cimitirul "Eternitatea".
S-a nascut la 11 aprilie 1858, in mahalaua Delea-Noua, din bariera Vergului, Bucuresti, mezinul unei familii modeste. Tatal, Stefan "caruta-goala“, pe numele adevarat Stefan Tudorica Albu, era descendent din familia unor ciobani vrinceni, "stramutat in marginea Bucurestilor, in cautarea unei munci mai rodnice“, devenind carutas de grine pe traseul Bucuresti-Giurgiu si "staroste al carausilor din bariera". Tatal lui Delavrancea a fost improprietarit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Voda si M. Kogalniceanu: "Eu nu pot sa uit ca sunt copilul taranului clacas impropietarit la '64 ... Strabunii mei se pierd in haosul iobagilor, suferind cu ceilalti tarani deopotriva si lipsa, si foamea, si navalirile ...". Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era "fiica vaduvei Stana din Postravari, sat locuit de clacasi, de pe mosia familiei Filipescu".
Primii ani de viata si-i petrece in ulita Vergului, in tovarasia tatalui, ajuns la aproape 70 de ani: "Mi-aduc si acum aminte (as fi multumit daca n-ar fi decit o amintire) cum ma agatam de scurteica lui lunga si imblanita cu mirsa neagra si-l linguseam si-l mingiiam pe obraji si pe pletele-i rotunjite ca sa ma ia in caruta".
Parintii il dadura in primire diaconului Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, "sa-l invete slovele noi si sa citeasca". In clasa a II-a (1866) intra elev la Scoala de Baieti Nr. 4, unde il are invatator pe Spirache Danilescu, "om luminat", urmind ca in anul urmator sa treaca la Scoala Domneasca, pentru clasele a III-a si a IV-a. Studiaza cu invatatorii E. Becarian si Ion Vucitescu, in conditiile de rigoare ale internatului si ale scolii vechi in care se practicau pedepse aspre. In registrele matricole era trecut numele de Stefanescu Barbu.
Dupa cele patru clase primare, Barbu este inscris, dupa un an, ca bursier la Liceul "Sf. Sava", invata cu cei mai de seama profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Stefanescu), fiind remarcat pentru talentul si capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la "Sf. Sava" si imaginea adolescentului vibrind de pasiune vor fi evocate in nuvela Bursierul. Din aceasta perioada (1876 - 1877) dateaza si primele lui incercari literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept.
Adevarata "productie poetica a liceanului" poate fi identificata mai tirziu, in 1878. Dupa ce incepe sa publice versuri in ziarul Romania libera, in 1878 publica primul sau volum, placheta de poezii Poiana lunga. Amintiri, semnata doar cu prenumele Barbu, in traditia poeziei din primele decenii ale veacului, cu o buna primire din partea criticii, in revistele Viata literara, Romania libera, Familia. In 1882, Barbu Delavrancea isi trece examenul de licenta la Facultatea de Drept din Bucuresti, cu teza de licenta in drept Pedeapsa, natura si insusirile ei, pe care o publica in acelasi an, semnata Barbu G. Stefanescu. Gheorghe era bunicul dinspre partea tatalui: "Gheorghe Tudorica Albu din Sohatu".
Scriitorul isi va semna operele cu varianta definitiva Barbu Delavrancea (ortografiata la inceput "de la Vrancea", dupa acel tinut de mare originalitate etno-culturala, de care scriitorul se simtea foarte legat sufleteste). In perioada 1880 - 1882, Barbu Stefanescu publica in Romania libera foiletoanele intitutale Zig-Zag, semnind cu pseudonimul Argus. De acum dateaza si debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu Sultanica (Romania libera, 9 - 15 martie, 1883), semnata Argus. Dupa un scurt popas la Paris (1882 - 1884), pentru a-si desavirsi studiile juridice, Delavrancea publica in 1885 volumul de nuvele Sultanica.
Prozator si dramaturg, gazetar, avocat si orator, cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale in cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat in politica, ajunge in 1899 primar al Bucurestilor. Ramine in literatura, insa, intii de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca.
La 12 mai 1912, ca o apreciere a intregii sale activitati de prozator si dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Romane, urmind sa rosteasca, peste un an, alocutiunea omagiala. In sedinta festiva in fata plenului intrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rosteste discursul Din estetica poeziei populare, care va avea un ecou deosebit in lumea literara. In presa timpulului sunt reproduse ample fragmente, evidentiindu-se forta inedita a scriitorului de a argumenta intreaga complexitate a creatiei populare.
Multumind cu modestie membrilor inaltului for cultural, autorul dramei Apus de soare apreciaza activitatea literara a altor colegi de generatie.
La 29 aprilie 1918 scriitorul moare la Iasi si este inmormantat la Cimitirul "Eternitatea".
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.