George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacau - d. 22 mai 1957, Bucuresti) a fost un scriitor roman format la scoala simbolismului literar francez. Numele sau real e George Vasiliu.
Poetul s-a nascut in casa comerciantului Dimitrie Vasiliu si a Zoei Vasiliu. Copilul in varsta de doar 6 ani incepe sa invete limba germana. Apoi intre 1889-1890 urmeaza clasa intai la un pension din Bacau. Intr-o toamna ramane inchis o noapte intreaga, din neatentia paracliserului, in turnul bisericii Precista din orasul natal. Aceasta intamplare ii va inspira poezia Amurg violet, scrisa in 1899. Vadeste mare talent la desen. Se dovedeste foarte bun executant la vioara si la alte instrumente din orchestra scolii, pe care o si dirijeaza. Se evidentiaza la gimnastica. In 1899 obtine premiul I pe tara la concursul "Tinerimii romane" pentru desen artistic de pe natura.
In 1900 se inscrie la Scoala Militara din Iasi, de unde se retrage in al doilea semestru, neputand suferi disciplina cazona. Compune poezia Plumb, o va finisa totusi abia in 1902. In 1901 se inscrie in cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolva liceul din Bacau in 1903. Se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti.
Colaboreaza la revista Arta de la Iasi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucuresti. Se stabileste in 1905 In Bucuresti, impreuna cu fratele sau Eugen.
In 1914 se interneaza la sanatoriul Dr. Margaritescu din Bucuresti. Publica in suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. In 1915 editeaza la Bacau, in colaborare, revista Orizonturi noi. Publica poezii, proza, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strange relatiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
In 1916 devine copist la Directia invatamantului secundar si superior din Ministerul Instructiunii. In iulie apare in librarii volumul Plumb. In timpul razboiului, in octombrie, este trimis cu arhiva directiei sale in evacuare la Iasi.
In perioada 1917-1919 e functionar in Bucuresti. In 1920 devine sef de birou clasa a III-a in Ministerul Muncii. In 1921 este avansat sef de birou clasa a I-a in acelasi minister. Se imbolnaveste de plamani si demisioneaza. Un an mai tarziu se reintoarce la Bacau.
In 1924 apare la Ramnicu-Sarat editia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen si caligrafie la Scoala comerciala de baieti din Bacau. In 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. In 1926 tipareste pe cont propriu la Bacau volumul Scantei galbene. Ii apare si volumul Bucati de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Intre 1926-1928 functioneaza ca profesor suplinitor de desen si caligrafie la Scoala comerciala de baieti din Bacau.
In 1928 se casatoreste cu Agatha Grigorescu si se stabileste la Bucuresti, unde sotia sa era profesoara. In 1929 retipareste volumele Plumb si Scantei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Din noiembrie 1930 pana in octombie 1933, locuieste in Bacau, fara serviciu. In 1931 i se naste unicul fiu, Gabriel, iar in 1932 Societatea Scriitorilor Romani (S.S.R) ii aproba o pensie lunara de 1000 lei. Din 1933 se stabileste cu familia in capitala, unde ramane pana la sfarsitul vietii. In 1934 i se tipareste volumul antologic Poezii. In 1940 i se majoreaza pensia acordata de S.S.R la 2000 lei lunar. Se infiinteaza Casa de pensii a scriitorilor, de unde obtine o pensie de 10.000 lei lunar. In 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneste toate scrierile sale publicate anterior.
In 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor si Petrolului. Este editat in 1946 volumul Stante burgheze, pentru care va fi criticat de autoritatile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus in circulatie. E sarbatorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l si angajeaza. In 1956 i se publica volumul Poezii. Moare in ziua de 22 mai 1957 in locuinta sa din Bucuresti.
Este autorul unor volume de versuri si proza scrise in baza unei tehnici unice in literatura romana, cu vadite influente din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La inceput vazut ca poet minor de critica literara, va cunoaste treptat o receptare favorabila, mergand pana la recunoasterea sa ca cel mai important poet simbolist roman si unul dintre cei mai importanti poeti din poezia romana moderna.